Dacă tot sunt grăbită şi scriu posturile mai devreme şi având în vedere că nu se ştie dacă mai am timp să postez, vă urez şi eu câte una câte două p-aici, pentru anul ăsta care vine, să nu ziceţi că v-am neglijat:

1. sănătate pentru toată lumea. Dacă o aveţi pe asta, puteţi să treceţi şi la următoarele. Dacă nu, dă cu virgulă!
2. baftă în toate proiectele, toate joburile, toate întâlnirile de afaceri, toate reuniunile de clasă, de familie, de ce o fi. Să aveţi multă baftă, să meargă lucrurile aşa cum vă doriţi. Oricum, să nu uitaţi că nu e de ajuns să vă doresc eu asta, mai tre’ puţin şi din partea voastră.
3. să fiţi mai buni. Huh, ăsta ar fi cu adevărat un punct dificil, cred că trebuia pus ultimu’. Da, da, pentru că de lăbari care ştiu să împungă şi să dea cu şutu m-am săturat, din ăia găsesc oriunde. Mai vreau şi rarităţi.
   Apropo: dacă tu şi Gheorghe faceţi aceeaşi greşeală, punem pariu că o vei critica întâi pe a lui?
4. să aveţi bani, că sunt ai naibii de necesari. Băi oameni buni, dar nu mai fiţi proşti, învăţaţi să îi mânuiţi, nu îi lăsaţi pe ei să facă asta cu voi.
5. să aveţi aproape toate persoanele dragi, să vă ofere sprijin şi căldură.

Cinci urări de la mine, cinci de la vecinu’ de la parter, una de la cel mai bun prieten, alta de la doi foşti colegi, încă una de la iubit(ă), câte una de la părinţi şi am rezolvat treaba!

Astea fiind spuse, eu mi-am terminat misiunea, vă doresc un an de 3894357834983987257 de ori mai bun decât 2008. Să ne citim, poate chiar auzim, sau, Doamne ajută, vedem cu bine!

Îmi eşti cel mai bun prieten pentru că ai fost una din persoanele cu care am putut vorbi deschis “orbeşte”, despre lucruri pe care nu fusesem în stare să le mai destăinui până atunci.
Îmi eşti cel mai bun prieten pentru că mi-ai oferit sprijin şi încredere, tandreţe şi respect, precum şi o a doua şansă.
Îmi eşti cel mai bun prieten pentru că eşti bleg (nu e afirmaţie nefindată, crede-mă) . *continuare*