De câte ori nu ne-am zis în sinea noastră: ah, tare complicaţi mai suntem, noi oamenii… ?
Nici nu cred că ne ajung degetele de la ambele mâini, dar nu mai contează. Ideea e alta. Problema, de fapt, este următoarea: noi niciodată nu suntem mulţumiţi de realitatea asta în care trăim, fiindcă nu suntem mulţumiţi, de fapt şi de drept, de cele patru realităţi:

1. faptul că moartea nu ne ocoleşte nici pe noi, nici pe cei dragi nouă
2. faptul că suntem liberi să ne aranjăm viaţa aşa cum vrem
3. faptul că, la urma urmei, suntem tot singuri
4. faptul că viaţa nu are un sens sau un scop final evident

*continuare*

Vreau să îţi spun că toţi suferim. Da, da, suferim de singurătate şi nu e unul care să scape de boala asta nenorocită.
Problema e că ne închidem în noi ca să . . . ca să suferim mai bine, să fim singuri cu noi. La naiba! De ce? Doar suntem singuri oricum, într-un fel sau altu’.
Unu’ spune că e singur în pat . . . Altu’ că e singur în cameră . . . Mai există şi vreunul de e singur la părinţi . . . singur pe lume, singur mereu, peste tot. Toţi suntem singuri, doar că unii nu vor să o accepte, sau alţii sunt, pur şi simplu, mult prea naivi.

De ce îţi vorbesc despre asta? Eh, na! Toţi vorbim despre singurătate. Probleme au existat dintotdeauna , noi doar le-am descoperit şi acum abia ne lovim de ele . . . *continuare*