După câteva zile, EA a primit telefon din partea acelui domn misterios, Laurenţiu. Au pus la punct ultimele detalii şi s-au întâlnit:
*- Presupun că dumneavoastră sunteţi soţia.
- Presupuneţi bine. Ce s-a întâmplat? Nu mă mai ţineţi pe jar, vă rog frumos.
*- Ştiţi, doamnă . . .
- Dacă aş ştii, nu aş mai fi aici!
*- Mă lăsaţi să vorbesc?
- Da, da, vă las, oricum nu am altă opţiune. Vreau doar să ştiu de ce a plecat şi dacă este bine acum. Eventual să îmi spuneţi şi unde îl găsesc.
*- Doamnă, îmi pare rău, eu nu am vorbit cu el decât la telefon, nici eu nu ştiu unde este. Mi-a dat trimis un plic, cu o scrisoare pentru mine şi una pentru dumneavoastră. De-asta v-am chemat, să vă dar biletul, probabil acolo vă explică tot. Eu plec acum, nu mai am nimic de făcut. *continuare*