Simţim, ce-i drept, nevoia să ne schimbăm, să adaugăm ceva, să nu mai fim cei de anul trecut.
Schimbările cele mai plăcut evidente şi productive sunt cele a căror voce ţipă din adâncul sufletului şi nu al minţii. Atunci când nu simţi nevoia de a schimba ceva la tine, dar vrei să o faci pentru a nu lăsa impresia de obişnuinţă/rutină, ajungi la cea mai proastă alegere şi la o mişcare greşită, care va fi observată, însă prin faptul că este forţată, impusă psihic.

Nevoia de schimbare este, în general, determinată de nevoia de progres, însă, aşa cum am văzut destul de bine în ziua de azi, progresul nu prea mai e întotdeauna pozitiv, referindu-mă aici la faptul că are mult prea mult consecinţe negative.

Schimbările care vin fără ca tu să le observi, sau fără să “ţi” le propui, sunt cele mai plăcute, binevenite mai ales, pe motiv că sunt naturale.

Ştii ce mă irită? Totul. Cred că am alergie. Ahaha, fac alergie şi de la soare, pe gât şi pe piept în funcţie de decolteul tricoului. Mă miram de ce îmi apar brobonele micuţeeee. Prima dată am crezut că fac şi al3lea bubat, că nu mai ţin minte dacă l-am făcut.

Vorbeam despre o serie de lucruri care mă irită:
*continuare*

Timpul se scurge ca apa de la robinet.

Cred că o profă a zis chestia asta acum ceva timp. Da, domnule!

Fuge timpu’ ăsta nenorocit de mine, de parca i-aş fi greşit cu ceva.
Ori sunt eu lentă în mişcări lucru de care mă îndoiesc, ori el e supărat. Domnule, dar chestia asta mă face şi irascibilă.
Îmi sare ţandăra când ştiu că am ceva de făcut şi am foarte puţin timp la dispoziţie. Mai ales că eu am şi boala aia nenorocită de a lăsa totul pe ultima sută de metrii.
Toate se aglomerează, parcă şi autobuzele sunt mai pline dimineaţa, parcă au început aştia să stea mai mult pe la ore, ce se întâmplă? Notele, da, da, şi astea sar după noi, să vezi prăpăd când or începe tezele, nu de alta, da’ muma a mai învăţat.
Încep să iubesc lenevitul nu că înainte nu îmi plăcea, acum e în exces, aş vrea să am şi timp să practic.

Mă tot ţin de un proiect nenorocit, drace! Sper să iasă totu’ bine, să ajung la Bucureşti!

O întrebare: chelu’ are coadă?