Am observat că aşa stă treaba în ultimu’ timp.
Doar de 14 februarie, eventual 24 februarie, îşi aminteşte omu’ de cel/ cea de lângă el, îşi aminteşte că persoana respectivă e specială, că merită atenţie. . .
Oare doar în astfel de zile ce simbolizează dragostea/ afecţiunea putem oferi un cadou, sau o vorbă bună, o dovadă în privinţa a ceea ce simţim?
Este singura ocazie în care putem face surprize, sau un gest drăguţ? Este singura ocazie când putem mărturisi sentimentele faţă de o persoană?
Să fie oare toate aceste daruri şi sentimente exprimate reale? Sau seamănă ele a obligaţie pentru unii? Tind să cred destul de mult în a doua variantă.

Dacă iubeşti pe cineva şi vrei să o arăţi, astfel de zile devin “clişee”, întrucât tu deja te-ai “ostenit” să arăţi, să dovedeşti ce simţi, ai oferit un cadou din inimă, nu din obligaţie, sau pentru că aşa presupune/ impune sărbătoarea respectivă. . .
De ce nu se caută originalitatea? Read the rest of this entry »