http://nastablog.ro/- blogul lu’ Nasta, da. Nu e filozofie, nu sunt reclame de pe youtube, e un tip chill, foarte deschis, foarte simplu, e un om!
Nu vă luaţi de temă, de portocaliul din ea, căci este febleţea lui, gusturile nu se discută, îl puteţi citi din Reader dacă nu vă convine, aveţi opţiuni destule.

De ce acest blog? To stay in touch! Pentru melodii, pentru a rămâne la curent, pentru a vedea ce gândeşte, cum gândeşte, ce mai povesteşte şi tot aşa.
Ai ceva de pierdut? NU! Doar că…. puţină promovare nu strică nimănui.

Nasta - Amintire fără rost

Albă ca Zăpada- pură şi nevinovată ca întotdeauna.
Există vreo persoană care să nu fi citit povestea fetei cu părul negru ca abanosul? Măcar de auzit de imposibil să nu fi auzit..
În orice caz, povestea asta o auzisem în vreo 3 variante când eram mică, de-asta m-am hotărât să iau cărticica şi să aflu singură cum stă treaba. Am şi uitat, uit foarte repede ce citesc, de la o vreme. Oricum, nu contează.

Se pare că Rebeca hotărăşte să fure povestea domnişoarei Albă ca Zăpada şi să o transforme în propria-i “nebunie”.

Mărturisiri şi izbucniri de moment, claritate lipicioasă insinuată în materialitatea iubirii, cuvinte ce curg printre degete tremurătoare, alb pe negru, negru pe alb.
Sper ca asta a fost şi ultima dată când am picat în plasa unui articol despre marea în splendoarea ei, sincer o spun …

Mi-a plăcut la nebunie acest articol, e vorba şi de Nichita Stănescu, acest mare poet despre care vă tot vorbesc de câteva zile încoace. Frumos, cuvinte atât de simple te infioară într-un moment de slăbiciune/ melancolie …

“Mă gândeam la tine .. şi cât timp a trecut … şi apoi am căzut într-o visare empirică şi plină de noi” - mărturiseşte un suflet. Ciudat, *continuare*

Mă ţin de promisiune şi prezint atât blogul de săptămâna trecută, cât şi cel de azi.

Îl avem, în primul rând pe domnul Beniamin, cu fascinantul său blog DANCING WITH MY LONELINESS.
Recomandarea aceasta este făcută tuturor, bineînţeles, în special, însă, celor care au chef de “lectură”, de povestioare pline de suspans/ adrenalină, de amintiri şi regăsiri, de trecut şi dezamăgiri, de iubiri nevinovate, precum şi de aventuri ori pasiuni.
În acest sens recomand “Eu sunt clovnul din metrou“- descriere abundentă a unor frustrări umane, pe care încercăm de atâtea ori să le ascundem, dar toţi le întâlnim . .
Poate mai arunci o privire pe aici, pe dincoace.

“De-ai încerca să înţelegi nu vei putea … dar simti … durerea ce te cuprinde numai când te gândeşti, oare nu poţi simţi… Ce ironie banală de viaţă subînţeleasă şi supraapreciată … priveşte-o printre rânduri … citeşte-o altfel … simte cu ea … caci ea simte cu tine cât nu ţi-ai putut imagina…” (C. F. Beniamin)

Scrisoarea asta e pentru tine!

__________________

*continuare*

Vinerea asta este blogul Despinei, blog pe care l-am urmărit cu ceva timp în urmă, apoi a fost o pauză (pauză în sensu’ că nu am mai dat eu raite pe acolo, nu ştiu dacă a fost vreo întrerupere de scris).

Blogul are un design plăcut, chill. Despina este genul de om care se “închide” într-o lume a ei la care avem, însă, şi noi acces, fata rămânând totuşi deschisă oportunităţilor şi întâmplărilor din “realitatea noastră”, este o persoană care ştie să rezume o idee complexă în doar câteva rânduri. Îmi place că nu se întinde pe 7 pagini la un subiect- scurt şi la obiect.

A pus destul de bine această problemă: ce alegem- adevărul sau minciuna?

Ca orice om, iubirile vin şi pleacă la fel, probleme existenţiale, probleme de îndragostiţi, certuri, rupturi, discuţie aici.

O chestie care o deosebeşte de unii dintre noi este că ea nu are blogroll. Nais!

p.s. chiar o cheamă DESPINA, scrie în buletin, spune ea. Noi vrem pozăăăă!

Restul e cancan! Rămâne la aprecierea voastră!

Răsfoieşte cu plăcere!

Hah, dilemă!
Am zis blog de weekend, adevăru’ ăsta e. . . daaaar, am găsit la profilul celui care deţine blogul pe care doream să îl prezint, încă două bloguleţe pe care scrie el, dintre care unul este numai al său, iar pe altul scrie împreună cu alţi bloggeri. Primul este interesant, şi aş fi vrut să îl prezint, de asemenea.

Nehotărâtă fiind care dintre cele două bloguri pe care scrie acest băiat să fie BLOG-ul de WEEKend, am decis că este mai bine să le pun pe amândouă la dispoziţia voastră.
De ce nu o las moartă, că oricum aveaţi să intraţi la profilul lui, să căutaţi blogul de care vă spuneam?- cam asta ar fi întrebarea, nu?
Pentru că îmi plac ambele, şi nu am vrut să las treaba neterminată.
În fine. Vorbărie aiurea. Mai bine prezentam de la început, fără să dau explicaţii. . .

-Ultima carte pe care am citit-o-
Acest blog chiar nu mai are nevoie să fie prezentat şi smotocit în privinţa conţinutului, întrucât titlul spune tot.

Liviu Tănase, deţinătorul blogului, are un stil foarte drăguţ de a prezenta, vocabular plăcut, simplu şi complex în acelaşi timp, dar, mai ales, prezintă o adevărată plăcere pentru ceea ce face, lucru ce se resimte în fiecare recenzie.
Am observat o chestie la el, zicea: Eu nu prea am cărţi care să nu-mi placă, nici despre asta nu pot să spun că nu mi-a plăcut, însă aş fi putut citi ceva mai bun. . .
Am boldat ce era important. Exact! E vorba despre plăcerea de a citi. Blogul lui chiar m-a surprins plăcut, de fapt, el a avut acel efect şi nu blogul. E frumos să vezi că încă există adolescenţi care, spre deosebire de mulţi dintre noi, încă găsesc o mare plăcere în lectură.

Personal, citesc dacă găsesc ceva care să mă atragă, nu fug după cărţi, dar nici de ele.

O să citesc cu siguranţă Gemenii de Mircea Cărtărescu, că mi-a făcut poftă după ce am citit recenzia.
“Trebuie să visăm, să visăm… chiar dacă asta înseamnă să ne prindem fluturi morţi în piept şi să le simţim aripile cum încep să bată nervoase…” Ah, da! *continuare*