Aţi văzut ce frumos vorbea omul ăsta despre această legătură extraordinară numită prietenie?
Frumos aici înseamnă simplu şi la obiect. Nema cuvinte pompoase, doar lucruri la îndemâna oricui, lucruri ce pot ajunge chiar şi la un creieraş nu prea bine dezvoltat.
Vă poftesc:

Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăzneşti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu tine? Ce preţ ar avea bucuria în împrejurări fericite, dacã n-ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s-o înduri fără cineva care s-o suporte şi mai greu decât tine. În sfârşit, toate celelalte lucruri pe care le dorim sunt potrivite fiecare de regulã pentru un singur scop: bogăţia, ca să te foloseşti de ea; puterea, ca să fii onorat; onorurile, ca să fii lăudat; plăcerile, ca să te bucuri; sănătatea, ca sã fii cruţat de durere şi să te slujeşti cum trebuie de corpul tău; prietenia însă conţine cele mai multe avantaje.
*continuare*

Există, da, dar tre’ să ştim să căutăm şi să păstrăm.

New idea, new game, new shit.
Hai să facem aşa: *continuare*

*Lu* provoacă omu’ să vorbească despre cum a cunoscut o persoană apropiată sieşi, în ce circumstanţe, chestii.
“eu nu îmi amintesc cum ajung să mă împrietenesc cu unele persoane. Poate din cauză că sunt genul care se duce la om şi îl intreabă direct cum îl cheamă.“- spune don’şoara.

Eu ţin minte detaliile, de obicei, dar nu la toată lumea. Probabil depinde şi de cât de importantă a fost sau nu persoana respectivă pentru mine. Nu contează cât timp a trecut de când ne-am cunoscut, de obicei reţin împrejurările.

Adi şi Lucia sunt două persoane destul de apropiate, chiar foarte apropiate, cu care ţin legătura cam în permanenţă. Şi asta nu pentru că suntem colegi de clasă, ci pentru că am găsit în celălalt chestiuţa aceea de care aveam nevoie.
Ne înţelegem bine, iar lucrul ăsta mă mulţumeşte. Ne-am cunoscut la începutul clasei a9a, dar prietenia s-a legat mai târziu, mai precis, spre sfârşitul anului şcolar.
Pe Adi l-am observat dinainte să intrăm în clasă, adică stătea pe lângă mine şi avea un aer aşa. . . hmm. . . matur aş putea spune. De unde? E cel mai nenorocit copil !
Lucia. . .este persoana de genu’: Ai păţit ceva? Nu îţi face griji, te ajut eu! Prin chestia asta ne-am apropiat noi două.

Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte.

Adi şi Lucia vin pentru mine ca sarea şi piperu’, în sensul că fiecare are o dispoziţie anume care i se citeşte pe chip. Adi e omu’ perfect pentru distracţie.
Remember?
*continuare*