Posts Tagged ‘prezent’

Contează doar prezentul! (sau discuţie deschisă despre victoria morală)

Învaţă să apreciezi ce ai la momentul respectiv. Nu încerca să ocoleşti răul, ci înfruntă-l, apoi fii tu victoriosul.

Eu te iubesc, tu mă iubeşti, iar acesta este darul pe care l-am primit de Sus, nu vreau să întrebăm de ce … sau cum … nici măcar de când sau până când …. Este pentru timpul în care vom ştii să îl apreciem, să îl susţinem şi să ne bucurăm de el.

Viaţa te învaţă că moartea nu pune capăt iubirii. Poate de-asta nu mi-e teamă de moarte, sau poate din cauza asta consider că moartea nu este sfârşitul vieţii, ci prelungirea acesteia.

Nu lăsa viaţa să îţi confirme că ar fi fost loc de mai bine, nu lăsa timpul să îţi demonstreze că ai făcut alegerea greşită şi ai pierdut persoanele iubite sau importante din viaţa ta, nu face un lucru la încercare, ci încearcă să fii sigur pe tine.

Crede în vise şi în visuri! Şi nu numai în ale tale!

Restul rămâne o enigmă pentru noi toţi …

*** Când vorbesc despre iubire mă refer la cea faţă de familie, de prieteni, de iubit/ă, de animal de casă, de un loc căruia să îi fi aparţinut.

Nu lăsa timpul să îţi înşele simţurile, nici să te deruteze, nici să ia pe ceilalţi de lângă tine. Opune-te, iubeşte, apreciază, oferă căldură şi siguranţă!

Particularităţi

Nimic nu poate fi comparat în lumea asta pentru că nimic nu are egal sau seamăn.
Nici măcar doi gemeni nu pot fi comparaţi, pentru că fiecare persoană şi fiecare lucru în astă lume are o particularitate, un ceva diferit, chestiuţa aia pentru care nu îţi vine să îl pui lângă altu’ pentru a compara.

particularitate

Ştii . . . pierdem încrederea unii în alţii şi devenim mai vulnerabili în urma unor dezamăgiri de orice tip: în familie, pe plan sentimental, pe plan profesional, sau pur şi simplu, în urma unor căderi emoţionale, generate de undeva din interior, uneori chiar fără un motiv atât de bine susţinut. Pierdem încrederea în noi, dar uităm Read the rest of this entry »

Din trecut . . .

În lipsă de multe chestii gen timp, poftă, răbdare şi altele, aduc trecutul în prezent.

Priveam în gol şi-mi lăsam gândurile să zburde, când deodată m-a fulgerat o întrebare: este posibil ca trecutul să fie un viitor?
Personal, am o imagine bizară despre viaţă şi timp, viitor şi trecut; mă gândesc aşa : poate că viaţa trăieşte şi ea într-o viaţă. Şi atunci când viaţa vieţii se va termina. . . ce va fi? Reîncarnare? Mă rog . . . Gânduri risipite . . .
Recunosc că îmi place să-mi aduc aminte de trecut. Să rectific : să-mi aduc aminte de mine, cea din trecut. . .

Dacă ai poftă, click these shits:

  1. Amintirile: partea I, partea aIIa
  2. Viaţa e mai mult de-atât
  3. Vremuri vechi sub feţe noi?
  4. Îţi place la mine faptul că: partea I, partea aIIa
  5. Cum văd eu moartea?
  6. Umbre dezlănţuite
  7. Spiritul de turmă încurajează?
  8. Reclama Coca Cola
  9. Gândire de bărbat/ femeie
  10. Ciudăţenie bizară- Înger închis în cuşca mea
  11. Read the rest of this entry »