Tag-Archive for ◊ premii ◊

14 Nov 2008 Copil bleg

Eu: cine a câştigat?
El: miss-ul şi mister-a.

15 Oct 2008 Obsesia

Listen :

obsesia

Şi dacă nu te pot iubi, tu aşteaptă-mă! VOi veni eu cândva, poate mai devreme decât niciodată, dar nu asta mă importă. Vreau să te ştiu acolo! Ce egoist sună, nu? Dar eu am făcut o obsesie pentru tine, pentru mângâierea ta blândă, pentru vorbele tale nemăsurate, pentru ochii tăi mari şi verzi, pentru zâmbetul ce-mi îngheaţă privirea.

Nu e nevoie să mă uimeşti, eu oricum îţi urmăresc gesturile. Nu trebuie să fiu lângă tine să te ştiu, să fii al meu, căci eu voi fi mereu în urma ta.

Mă vrei? Câştigă-mă! Nu organizăm nici un concurs, pentru că nu sunt atât de importantă încât să fiu oferită drept un premiu, eu sunt doar o fiinţă comună, diferită prin simplu-i chip de porţelan şi prin sufletu-i de carton.
L-am schimbat alatăieri! Sufletul, mă! Ăsta era uzat şi plin de dispreţ.
Acum sunt alta! Doar că nu prea mai am energie. Cred că am uitat rezervele în celălalt. Mare greşeală că l-am aruncat. Acum trebuie să închei acest răvaş, este aproape miezul nopţii, e timpul, deci, să mă tranform….


Să nu uiţi….

30 Apr 2008 Când omu’ nu are caracter, nu-i poţi oferi tu!

Unii chiar posedă un grad ridicat de nesimţire acută. La aceasta se mai adaugă o notă de talent în a vrăji omu’ şi un litru de lipsă de onoare, de cuvânt şi de respect . . . Despre celelalte calităţi vom vorbi pe parcursul emisiunii.

Treaba e cam aşa. în luna decembrie a anului 2007, domnul Madsoft a organizat un concurs pe tema “Influenţa blogului în viaţa mea”. Am văzut că se ofereau domenii, hosting, bla bla bla, am zis să bag şi eu nasu’. Am scris articolul, am câştigat premiu’ I, ceilalţi câştigători au fost Alin (vis89) şi, dacă nu mă înşel, Agent47.

Premiile s-au cam foarte făcut aşteptate, nene. Adică . . . a ştiut omu’ ăsta să tragă de timp, nu glumă!
Eu aveam să primesc şi premiu s-a făcut una bucată domeniu .ro + hosting pe durata unui an întreg. Mi s-a spus că prin ianuarie, cam pe data de 4 primesc totul, că tre’ să facă el comanda chestii trestii.
Păi a durat, tată, nu glumă! Am zis să tac, să tac, o fi ca la căsătorie, ştii? Adevăru’ e că nici eu nu ştiu, că nu m-am căsătorit, dar la cum i-am văzut pe unii-alţii că se strofocă, am zis că mă piş pe ele de acte, de parcă ar mai şi conta în ziua de azi.
Mă rog, revenim la vacile noastre.

Am aşteptat o vreme, apoi am dat mail să aflu şi eu cum mai merg demersurile pentru achiziţionarea domeniului ăla nenorocit. *continuare*