1. mirosul de farmacie- îmi provoacă o senzaţie de vomă, de ameţeală, de greaţă, ba chiar de somn.
2. sunetul polizorului- uhuu, cred că e cea mai nenorocită “sculă”. Este prima întrebare pe care o pun după ce se uită doctoriţa la măselele mele: îmi umblaţi cu polizoru’ ălaaaa?
3. gustul pansamentelor- damn, îmi vine să vomit. Deşi arată că eşti aproape de încheierea unei experienţe la dentist, e destul de nasoală. Au pansamentele ălea un gust … acru amestecat cu amar… amestecat cu gust de varză murată trecută.
4. acele cu care îţi scoate nervu’- numai cu aşa ceva am crescut. Ultima dată când am mers zice doctora: îţi umblu cu acu’. Mai ştii cum e? Cum căcat aş putea să uit asemenea experienţe plăcute? Doamne…
5. faptul că spune: dacă te doare, mă strângi de mână. Şi strângi, nene, şi strângi, şi te alegi cu un mare mare maaaaare căcat. Durerea nu ţi-o alină, unii doctori nu se opresc, chit că le-ai rupe mâna.

Rugaţi-vă pentru mine, mâine mă duc la tăiere!

LE: chiar dacă nu am specificat, bănuiesc că se subînţelege că motivul principal este durerea aia infernală, nu? Lăsaţi-mă cu replici gen: doctora mea umblă uşor. Poa’ să umble cum vrea, măselele nu fac cum vrea doctora, nici nervii, aşa că scutiţi-mă.

Mă duc după pampers.