Posts Tagged ‘poezie’

(toţi) La grămadă

Toţi au început să scrie poezii, toţi se simt poeţi, se simt melancolici sau mai ştiu eu cum. Vor să-şi pună sufletul pe foaie.
Toţi vor să urmeze psihologia, că le place să dea sfaturi şi să asculte lumea, chipurile. Eh, tu nu eşti inclus, de-aia ţipă mereu la tine, ei au răbdare doar cu alţii.
Toţi vor să facă ceva bun în viaţă, dar rămân cu vrutul, practica o lăsăm pe mult mai târziu.
Toţi vor să bea Red Bull, că este cool şi suntem kinda fiţă!
Toţi se simt importanţi şi vor multe, dar majoritatea sunt doar figuranţii scenetei.

Dar noi încă vrem….

la grămadă

Viaţa este sau nu….

  • poezia imaginaţiei
  • o melodie superbă
  • o îngheţată delicioasă
  • o frază neterminată
  • o ironie jalnică
  • o poveste neterminată
  • o minciună nevinovată
  • o umbră pe post de detectiv
  • o sămânţă jucăuşă
  • o călimară cu cerneală de culoare roşie
  • o coală de hârtie arsă
  • o carte cu pagini lipsă
  • o privire ciudată
  • o pasăre cu aripa ruptă
  • o glumă neînţeleasă
  • o tragedie plină de bucurie
  • o cafea cu jumătate de linguriţă de zahăr
  • un balon colorat, dar spart
  • un rucsac găurit
  • un parfum încântător
  • un roman SF
  • un banc sec
  • un zâmbet forţat
  • un câmp cu flori, majoritatea ofilite
  • un dar pe care nu ştim să îl apreciem

viata asta...

Am melci pe creier

melcul

 

Read the rest of this entry »

Jay-z or a jazzy day

Jazzy day?
Este genul de zi în care patul devine cel mai bun răpitor, genul de zi în care nu ai vrea să te mai ridici din pat, căci plapuma pare să îi devină aliată şi să te îmbie la somn … când leneveşti în lumea viselor şi nu mai laşi pe nimeni să te scoată de acolo. E ziua ta preferată!

Este genul de zi când pare că ai găsit o întreagă lume sub plapuma aia fină care te învăluie mai mult şi mai mult .. şi mai mult. Este ziua când simţi o mână cum te mângâie pe faţă, pe gât, pe spate … Read the rest of this entry »

Dacă nu ai învăţat pentru lucrare …

. Oana Vio: încerc să văd la franceză
. Oana Vio: dacă ştiu ceva
. Oana Vio: şi ghici
. Oana Vio: nu ştiu nimic
ady: nici io
ady: uite îi scriem asta profei în lucrare
Read the rest of this entry »

New(s), beibi!

Vin nebuniile, chestii noi, (ne)plăcute, vom vedea.

  1. Vom avea câte o melodie de weekend, uite aşa să ne mai destindem. Va exista un banner în sidebar, care vă va duce la melodie când daţi click, vă mai explic mâine, odată cu prima melodie din această … “sesiune muzicală- Melodia de duminică“.
  2. Mă apuc de scris o poveste, un fel de roman. Dacă îmi place cum iese, voi publica şi aici, să aud păreri. Acum, Dumnezeu cu mila.
  3. Povestea EL şi EA se va termina curând, apoi începem alta, personaje diferite, situaţii palpitante, am văzut că vă plac … Eu cred că va fi interesant.
  4. Curând vom mai face o poezie, dacă vreţi, rămâne la alegerea voastră, votaţi în poll. Pentru cei ce nu ştiu despre ce pălăvrăgesc eu aici, citiţi în sidebar, “gama” POETRY, adică aici şi aici.

Îmi placi şi tu

Vreau poezie în viaţa mea. Poezie, muzică şi iubire. Iubire mai presus de toate.

Iubire faţă de mama, faţă de tata, faţă de el, faţă de muzică, faţă de natura care mă înconjoară (măcar acum, cât încă mai există ceva din ea), iubire faţă de scris, faţă de ceea ce au au impregnat drept amintiri şi sfaturi în cărţi legate cu lanţul timpului mai marii scriitori ai vremurilor trecute şi, de ce nu, şi cei din prezent sau care au ceva bun de spus pe viitor.

te cunosc eu?!? N-am vorbit, nici nu stateam asa aproape,doar că ţi-am zâmbit tâmp şi mi-ai zâmbit înapoi. Mi-a fost de ajuns. Serios acum. Mi-aş fi dorit să încremenesc pe loc, acolo cu tine.

imi placi si tu


Ce se întamplă? Ameţesc, lumea trece în slowmotion pe lângă mine şi tu chiar numai în partea asta priveşti?
Poate devin eu paranoică, poate m-ai place mai mult aşa?! Read the rest of this entry »

Trece vremea

Zile pline, zile aglomerate, pline ochi de oameni, de mişcare, de acţiune.
Ritm trepidant de primăvară, în care conştientizez mai mult decît altădată importanţa tuturor lucrurilor făcute, a celor de făcut, fie ele mai mari sau mici; cum fiecare gest, cât de mărunt are în el covârşitoarea forţă a rotiţei care pune în mişcare întreaga maşinărie …

Câtă plăcere găsesc în a avea timp să simţi vremea de afară cu adevărat, să poţi păşi lejer pe stradă, să nu mai alergi ca ultimu’ descreierat pentru a prinde autobuzu’, fiindcă acum nu mai intrii în criză de timp.
Ba chiar aş putea să admit faptul că mă revigorează această “linişte agitată”. Una e când te agiţi de plăcere şi alta e să o faci pentru că eşti nevoit.

Privind retrospectiv săptămâna constat predominat ca sentiment BUCURIA, aparent fără o motivaţie specială – venind de din altundeva, mai adânc, un plus de energie creatoare şi creativă manifestat în cotidian; nu mă gândesc doar la mine acum ci const asta şi în jurul meu, printre oameni.

Unele zile chiar nu au nimic special, şi asta pentru că nu ştim noi să le punem sarea şi piperul.
Nu ţi se pare enervant să te trezeşti la sfârşitul zilei ceva de genu: Read the rest of this entry »

În dulcele stil clasic

Ştiai că Nichita Stănescu a scris poezia ÎN DULCELE STIL CLASIC ce face parte din volumul “În dulcele stil clasic“, căruia i-a dat şi titlul, si care a fost publicat în anul 1970?

Hah, eu nu am ştiut până ieri. Când am auzit “În dulcele stil clasic” imediat mi-a sărit gându’ la Cumicu, bineînţeles.

Nichita Stănescu vs. Cumicu?