Când eram mică visam să am în casă un câine … şi l-am avut! Îmi plăceau câinii iar trecerea timpului nu a fost un motiv pentru a pune punct acestei plăceri, însă odată cu maturizarea mi-am dat seama că mama avea dreptate când îmi spunea: “locul câinelui nu este în apartament şi nu vorbesc neapărat de mizeria pe care o face, dar mai ales că el are nevoie de mişcare şi poate noi nu vom fi întotdeauna la dispoziţia lui“.

Tare drag îmi e de câini şi acum când îi văd pe stradă, însă îmi pare rău să-i văd legaţi în lesă … dar şi mai rău îmi pare să le facă unii căcaturi de genul ăsta: Read the rest of this entry »

(…) sfârşit de primăvară … noapte ploioasă de mai.
Picuri de apă curgeau abundent din înaltul cerului, loveau fără milă umbrele jucăuşe ce se perindau de-a lungul unor străzi de cartiere mărginaşe.
Deşi era seară, trecut de orele 21.00, copii se jucau în ploaie. Era, într-adevăr, o plăcere de neimaginat să alerge desculţi pe asfaltul scăldat de apa ce se revărsa fără cea mai mică reţinere.
Pe cealaltă parte, oameni care terminaseră munca se îndreptau cu paşi repezi, grăbiţi probabil de ploaia abundentă, către localul din capătul străzii- Passion.

Passion era genul de local unde găseai ce îţi poftea inima: de la băuturi şi spectacole de dans, până la filme şi femei de noapte.

Vinerea era cea mai aglomerată zi, era şi ultima zi de muncă.

În acest stat există o lege care interzice locuitorilor să munească sâmbăta şi duminca . Perfect. O seară întreagă de petrecut în acest local precum într-o grotă a Paradisului.

- Se pare că vom avea o seară mai aglomerată decât de obicei, Iulia! Read the rest of this entry »

“Ah, ce dor îmi fusese de briza marii!
Aerul acela sărat şi umed….îmi doream atât de mult să mă cufund în apa mării dar ideea de a merge la hotel să mă schimb…nu mi se părea foarte atractivă. Şi ce dacă intru în apă îmbrăcat? Nu e nimeni..e şi noapte..totul mi se pare perfect.

(. . .)

… Mă ţinea în braţe şi am putut distinge în noapte doi ochi căprui şi un zâmbet. Apoi un râs, un râs atât de cunoscut…dar totuşi atât de străin, de fapt ….era cel mai frumos râs pe care l-am auzit vreodată.

(. . . )

N-o sărut niciodată cu ochii deschişi, pentru că sunt conştient că aă pierde prea mult. Îmi place să o las să facă ce vrea din mine.
Îi place să mă simtă purtat de val, iar eu ador trupu-i tremurând. Ştiu că mă vrea, şi eu o doresc de atât de mult timp…”

Articolul, scris de ENIGMA, se găseşte, în întregime, pe RaPeRbOy Blog- clic! SUPERB!