Petrecem o mare parte a vieţii lamentându-ne ba de una, ba de alta, că nimic nu ne iese bine. Uneori pare că ne-am pune ambiţia pentru a vedea numai partea goală a paharului. Atunci când ceva merge prost, când nu iese cum ne-am fi aşteptat, e clar că dăm vina pe o soartă crudă, pe un ghinion care ne urmăreşte pretutindeni. După cum amintea şi Drojdie mai demult, omul nu îşi asumă consecinţa propriilor fapte. Când merg lucrurile bine, e meritul nostru, bineînţeles, dar când se strică ceva . . . e exact cum spune Teo aici.

Ştii care-i marele păcat? Acela că noi nu ştim să luptăm pentru ceea ce ne dorim, nu atingem visul nici măcar cu buricul degetului, nu mergem până în pânzele albe. Şi asta pentru că ne orientăm spre părţile negative, şi facem tâmpenia asta, deşi uneori avem impresia că ne-am spetit luptând pentru a ajunge în punctul X. Deşi sună aiurea, sunt atâta lucruri pentru care merită să trăieşti, să te bucuri, să zâmbeşti, iar noi nu le luăm în considerare. Şi uite aşa, mai pierdem o bilă . . .

Poftim exemplu de lucruri pentru care viaţa merită să o trăim: Read the rest of this entry »

Învaţă din greşelile altora.
Ascultă când îţi spun că raţiunea poate da greş şi te poate aduce în ultimul hal.

Omul poate ajunge nimic în mai puţin de un minut. Şi asta nu o poate schimba decât el însuşi, asta dacă îşi dă seama.

Ce faci când nu mai ai nimic de făcut?
Eu închid ochii . . . şi mă gândesc că există atâta necazuri în lume, iar eu mă strofoc pentru ale mele, care uneori par nimicuri.
Cam totul e un nimic.
Read the rest of this entry »