Toţi sunt pasionaţi de cunoaştere: cunoaşterea fizicii, a diferitelor fenomene din natură, cunoaşterea stelelor şi a istoriei, cunoaşterea cărţilor sau a oricărui fenomen care îşi face apariţia sau a unui loc anume de pe Pământ, însă nimeni nu se interesează atât de tare în a se cunoaşte pe sine însuşi.
Şi uite aşa pierdem teren, mult teren în a reuşi în ceea ce ne propunem. Pentru că această cunoaştere de sine despre care vă spun este primordială.
Cine nu începe prin a se cunoaşte pe sine mai întâi, nu va reuşi să cunoască pe altcineva ori altceva în astă lume.

Nimic nu este mai binevenită pentru om decât o meditaţie din când în când. Cel care vrea să-şi cunoască şi să-şi măsoare forţele, trebuie să se cunoască şi să se examineze cu atenţie mai întâi pe el însuşi.
Mai pe scurt: încercaţi să intraţi cu sufletul în propriul suflet!

Nici o învăţătură şi nici o lecţie primite din exterior nu te pot ajuta să înţelegi ce înseamnă noua naştere. Aceasta este o stare care se poate obţine numai în sine (în interiorul fiinţei).

Când eram eu mititică şi priveam filme de acţiune cu urmăriri, bătăi, sânge, şi alte planurile diabolice ori vreun subiect teribilist, nu eram deloc impresionată, pentru că toate acestea rămâneau la stadiul de film, rămâneau în caseta aia mare, numită televizor, iar eu puteam dormi liniştită, bucuroasă că nu am griji, că nu sunt impresionată de nici un eveniment.

Nowadays, însă, situaţia s-a cam schimbat, întrucât toate acele scenarii de film se regăsesc în viaţa de zi cu zi. Pe semne că există un număr mare de indivizi care s-au hotărât să verifice dacă toate acele efecte sau acele urmări chiar pot avea loc.
Şi, în fond, problema e una singură: de ce din vina unui psihopat să moară un număr consistent de oameni nevinovaţi?

Se pare că viaţa bate filmul, fără comentarii. Ce-i drept, în realitatea asta a noastră nu sunt atâtea efecte speciale, oamenii nu sunt aruncaţi la 300m când primesc un pumn în faţă, însă consecinţele şi durerea rudelor celor răniţi cu siguranţă întrec acele scenarii care, acum, par de doi bani.

Ce servim în seara asta la cină? O crimă în Ferentari sau încăierare la Craiova cu săbii, cuţite şi sos de puşti ori pistoale?
Cine doreşte să comande şi micul dejun, să mă anunţe.

De la o vreme bună încoace, am început să fac diferenţe. Acestea constă în gândirea mea de copilă în comparaţie cu cea de acum.
Uh, dar ştiu că s-au schimbat multe! Înainte eram fericită când reuşeam să achiziţionez perechea de blugi dorită. Acum realizez că era vorba de un “simplu” entuziasm, care la rândul său este destul de complex pentru că oferă beatitudine şi e şi asta ceva…

Oricum, treaba stă altfel. Eşti mare, ai responsabilităţi. De cele mai multe ori îţi place, te simţi important, ai putere de decizie, răspunzi pentru propriile fapte. Dar când ajungi la o singură greşeală, a picat totul. Uităm cât de frumos a fost când luând o decizie ne-a mers bine, sau cât de interesant este să explorezi, să încerci în mai multe şi diverse domenii, pentru că una neagră acoperă o sută albe. Fără alt sens, decât cel impus de context, ok?

Mă gândesc şi eu aşa, poate ar fi mai bine să ne acordăm fiecare o nouă şansă … şi încă una… Avem nevoie de încredere, încredere în propriile forţe şi … avem nevoie de noi înşine pentru a reuşi.

Întrebările oferite de această dată de, primind această leapşă, sunt:

Pentru ce ai vrea să fii ţinut minte?
Cred că cel mai mult contează să fii ţinut minte. Pentru orice lucruri, pozitive bineînţeles…

Cel mai mare eşec de până acum?
Nu am ştiut să îmi respect tatăl aşa cum trebuia.

Cel mai trist moment din viaţa ta?
25 februarie 2005 - o zi cu tentativă de crimă, la propriu, la adresa unei persoane dragi.

Cea mai mare fericire din viaţă?
Aceea de a avea o mamă extraordinară şi faptul că este mândră de mine.

Dacă ar fi să te naşti din nou, ai prefera să fii frumos, deştept sau pur şi simplu bogat?
Consider că e bine să ai câte puţin din fiecare. Însă, dacă ar fi să aleg numai una dintre ele, aş vrea să fiu deşteaptă- la categoria grea.

Ce a adus nou pentru tine anul 2008?
BUNE:

• schimbări majore de atitudine şi comportament
• dragoste, realizări pe plan personal
• debut muzical
• înfrângerea unor temeri

RELE:

• mai contează?

Cum ai vrea să fie 2009?
Cu sănătate, ca să pot face tot ce îmi voi propune.

Dan, tu vrei să îmi răspunzi la întrebări?

Puţine persoane în lumea asta reuşesc să citească dincolo de zâmbetul unei persoane şi să vadă falsitatea acestui zâmbet perfect ce reuşeşte, totuşi, spre uimirea multora, să mai ofere sentimentul de pace şi chiar duioşie.
Nu e om în lume să nu aibă probleme, nu e om în lume să nu aibă certuri în familie, ori neînţelegeri în relaţiile cu cei din jur, nu e om care să nu eşueze sau să se simtă dezamăgit de el însuşi ori de ceilalţi, dar sunt, totuşi, atâţia oameni care mai pot zâmbi, şi zâmbesc şi azi şi mâine, chiar dacă au acasă/la şcoală/la lucru probleme.
…………….
Pentru că aceştia sunt oameni curaţi, oameni cu suflet mare, pentru care un zâmbet e doar o simplă ocazie de a înveseli ziua unei alte persoane. Pentru că există persoane care, atunci când vor să se înveselească, înveselesc pe ceilalţi. Pentru că există persoane care ştiu că nu problemele lor sunt cele mai grave, şi nici nu sunt unice. Pentru că sunt oameni adevăraţi, pentru că sufletul şi mintea au un sincron extraordinar la ei. Pentru că ei ştiu cât face un zâmbet şi nu le e teamă să-l dea şi nici nu le pare rău să-l risipească pentru persoane pe care, uneori, nici nu le cunosc.

Da, suntem falşi, dar uneori e şi asta bună. Pentru că ne încurajăm singuri şi pentru că oferim altora măcar jumătate din zâmbetul nostru.

Postul ăsta este scris pentru ca tu să te gândeşti mai bine înainte de a ieşi pe uşă mohorât, înainte de a merge cu capul în pământ pe stradă, înainte de a sta supărat.
Ştim cu toţii că viaţa e scurtă, mai ales în ziua de azi, când am ajuns să consumăm numai căcaturi.

De ce să nu zâmbeşti, băi prostule, azi? Ce ştii tu despre ziua de mâine?