Am spus vreodată, din greşeală, că îmi e dragă şcoala?
Ah, îmi pare extrem de rău, uită ce am spus.

Cred că nici dacă ne-am fi vorbit nu ne-am fi sincronizat azi aşa de bine, mă refer la mine şi la colegii de clasă.
Parcă am fi fost plecaţi 10 zile pe lună, apoi am fi fost puşi să lucrăm 12 ore pe şantier pentru ca, într-un final, să fim puşi să dăm cu sapa. Cam aşa arătau feţele noatre de copii pasionaţi de şcoală.
Nu era din cauză că se terminase vacanţa, ci din cauză că nimeni nu se odihnise noaptea.

Lucia: Băi, eu m-am culcat la 5 jumate…
Eu: Eh, eu pe la 4 şi ceva, 4 jumate cred.
Adi: Aha, eu nici nu am dormit, am băut nişte beri.

Eram leşinaţi şi cu toate astea începurăm să cântăm muzică populară, gen crenguţă verde de brad sau nelipsita Ileana Sărăroiu, jucarăm, râserăm şi uite aşa uităm de oboseală. Dacă ne-ar fi pus cineva să învăţăm, nu mai era aceeaşi situaţie.
Concluzia? — Nu puneţi copii la învăţat

Eu: Doamne, ce ochi roşii am, se vede că nu mă odihnesc îndeajuns!
Colegu’: Dacă tu îi ai, de mine ce mai zici? Ai mei sunt roşii-roşii!
Adi: Bă, ai mei sunt căprui!

*** Dacă vă place muzica populară, let mi know, am câteva melodii să vă recomand- a grăit marea cunoscătoare.

Observând faptul că trecem cu toţii, sau cel puţin marea majoritate, printr-o perioadă ciudată, e clar că avem nevoie de o schimbare, de una sau mai multe.

• Am început cu tema asta, o să continui cu o serie de aspecte din viaţa mea, cu felul meu de a fi, cu anumite şanse de care vreau să învăţ să profit, în fine- vreau o schimbare, dar nu radicală.

• M-am săturat de crize de timp, de agitaţie, am obosit strofocându-mă pentru . . . diferite prostii, chiar nimicuri. Omu’ care face chestia asta e numit liuzăr de către mine.

• Vreau să ajung la Bucureşti curând, am mai zis. Doamne ajută să nu rămân cu zisu’.

• Vreau să dorm ca o nenorocită de mâine înainte. De fapt, trăsei şi azi o rundă, dar vreau să recuperez vacanţa asta, pentru că m-am dat peste cap şi se citeşte oboseala pe moaca mea. Read the rest of this entry »