Hai să fim buni, să ne spălăm păcatele, să ne simţim milostivi, să creem o impresie falsă.
Hai să fim dăruitori şi să avem spirit de într-ajutorare. La ce folos? Nu te va lăuda nimeni, nici măcar nu te vor aprecia, iar dacă o vor face este destul timp ca, în max. 2 zile, să te vorbească de rău. În plus, aprecierile nu ţin de foame.
Nu împrumuta! Când o vei face, să fii sigur că lucrul respectiv îl vei primi deteriorat. Iar dacă persoana respectivă “a uitat” că trebuie să îţi dea împrumutul înapoi, când i-l vei cere, va face scandal că nu are şi cum îţi permiţi să îţi ceri banii înapoi, sau se va uita urât la tine apoi ţi-i va înapoi cu cele mai rele gânduri şi cele mai proaste urări.

E clară treaba: dacă dai, n-ai cum să ai!
Lucrul dat este pe jumătate pierdut. Iar lucrul primit de la o persoană care a pus numai vorbe de “Doamne ajută” e fix nefolositor, ba chiar plin de ghinion.

E vremea întrebărilor. Uneori ar trebui să ne îngrijorăm pentru comportamentul şi atitudinea noastră faţă de tot ce se întâmplă în jur.

Atunci când devii irascibil la o glumă sau simţi că nimic nu mai este amuzant, ar trebui să îţi pui semne de întrebare. Când nu îţi vei aminti care sunt lucrurile care te făceau să zâmbeşti, sau care sunt persoanele care obişnuiau să îţi înveselească ziua, înseamnă că ceva se întâmplă cu tine.
Atunci când din 3 în 3 propoziţii ai lapsus, chiar nu e deloc bine. Să fie oare de vină faptul că stai prea mult în faţa calculatorului şi ai pierdut deja abilitatea comunicării? Sau e de fapt o problemă de altă natură? Întrebarea cheie este: de care altă natură anume?

Atunci când începi să pui întrebări stupide, îngrijorează-te, căci acesta ar fi un semn cum că altceva mai bun nu ai de făcut.
Ce se întâmplă când simţi nevoia să notezi aproape tot ce ai de făcut, de cumpărat, toate întâlnirile? Nu îţi pare ciudat? Nu te face să crezi că o iei razna? Sau pur şi simplu îmbătrâneşti la începutul vieţii?

Nu există oameni buni sau răi, ci doar oameni fermecători sau plictisitori.

Lecţia de azi ne învaţă despre a fi escroc sau a nu avea pic de decenţă.

Mai ţineţi minte cazul acesta?
“Termenul de înapoiere a datoriei către tine era de 3 luni. A trecut un an şi o lună, banii nu îi vezi, ba chiar atunci când întrebi ce se mai aude cu împrumutul, eşti tratat ca un animal, ca un cerşetor. Adevăru’ ăsta este: cerşeşti proprii bani, nu? Revoltător!”

După ce a achitat o parte din suma care îi fusese împrumutată, adică vreo 85% din datorie, ce se gândi ea- să se mute din cartier! Unele persoane chiar nu au pic de …. nu au nimic bun în ele. Am rămas paf când am auzit că nu mai stă în apartamentul pe care îl ştiam.
Rămâne să aflăm curând despre ea, doar nu crede că se poate face nevăzută. Elodia Jr. maybe?

NENOROCIŢI OAMENI!