Nu prea am ştiut să profit de şansele care au apărut în calea mea până în momentu’ de faţă. Iar dacă am făcut-o, de cele mai multe ori am fost împinsă de la spate.
Viaţa nu ne dă calităţi, ci oportunităţi, iar noi trebuie să învăţam să profităm de ele, că ştim bine cu toţii cum stă treaba cu roata aia încăpătânată care nu vrea să meargă în cerc.

Piedica în privinţa acestor şanse o pune, de cele mai multe ori, nesiguranţa.
Da, cred că da. Şovăiala şi nesiguranţa pot afecta pe fiecare dintre noi din când în când, pentru că

aceste oportunităţi care ne ies în drum au un scop anume, iar noi spunem pass fără a sta pe gânduri, de multe ori. Dacă voi nu aţi făcut-o, eu da. E aiurea, de multe ori nu stau să mai fac diferenţe între unele chestii, apoi regret. Şi dacă regret, ce rezolv? Nimic! Ba chiar îmi mai fac şi nervi după, şi mă răscolesc.

La unii se aplică şi problema fobiilor- fobia de a nu putea comunica cu ceilalţi, fobia de a părea ridicol

sau de a fi respins, dar, mai ales- NEOFOBIA (fobia de tot ce e nou).
Oricât de absurd ar putea să pară pentru unii, chiar există persoane cu astfel de probleme.

Las-o baltă! Ori înveţi să profiţi de ce ţi se oferă, ori o laşi moartă, că regretele nu fac nimic. Eh, într-un anume caz poate au fost chiar foarte bune.

Aşa că înarmează-te cu ambiţie, răbdare şi perseverenţă, cască occhii, nu sta ca prostu’!