Dacă un reporter ia interviu unui solist de muzică uşoară, să zicem, una din întrebări va fi, cu siguranţă, aceasta: Ce părere ai despre industria muzicală din ziua de azi? Se află într-o direcţie bună?

Mai nou (acest mai nou fiind, de fapt, un mai vechi), bloggerii sunt întrebaţi: Ce părere ai despre blogosfera românească? Se află într-o direcţie bună?

Răspunsul meu: merge din binişor spre cât se poate de rău. Motivele? Le ştim cu toţii..

Deşi de origine irlandeză, Halloween este o sărbătoare care a profitat din plin de pe urma globalizării şi a universalizării valorilor culturale.

România, mare importatoare de astfel de evenimente s-a distrat pe cinste, după cum au relatat prezentatorii de ştiri.
Ştii care e problema? Că românul se plânge că e sărac, dar se duce să petreacă Hallowshit-ul la castelul lui Dracula. Iar ăştia… cum să îi numesc eu ca să nu zic bogătaşi? … ăştia cu mari resurse de bani, ce să facă?  S-au distrat şi ei, s-au costumat, au aruncat banii pe decoruri şi dovleci peste dovleci, pe costumaţii şi alte efecte artificiale, în loc să meargă să pună 50 lei în plic şi să-l ducă unei familii nevoiaşe.

Uite, de-asta nu suport eu omul! Că, de fapt, nu ştie să fie om decât cu numele! Însă….
*continuare*

“… am înţeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci şi sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alţii, că, în sfârşit, totul se uită sau se poate uita…”

Acest paragraf reprezintă ceva mai mult decât o adunătură de cuvinte, poate este si o modalitate de a trezi interesul celor care nu au citit cartea.
Maitreyi este un roman erotic, realist. Romanul românesc trebuie citit împreună cu cel scris de eroină. Însă “It does not die” - titlul în engleză - nu poate fi comparat cu cel al lui Eliade, care conţine un mesaj profund, real, bazat pe jurnalul autorului, o poveste cutremurătoare, în timp ce al indiencei este scris sub impulsul unor amintiri şi al furiei prezentării ei în faţa lumii întregi.

După ce că sunt extrem de irascibilă în ultimul timp, am parte şi de lucruri care mă indispun, şi astea în exces, de exemplu:

• nu suport să-mi mute cineva lucrurile din poziţia în care le-am lăsat eu
• nu suport să nu înţeleg nici măcar a doua oară după ce mi s-a explicat
• nu suport să mă perie cineva fără pic de jenă
• nu suport momentele când îmi cad lucruri din mână
• nu suport mirosul de ananas
• nu suport ca după câteva ore de frig infernal, vremea să treacă de partea cealaltă şi să mă trezesc într-o căldură insuportabilă
• nu suport cicăleala
• nu suport să mi se blocheze calculatorul
• nu suport să fiu nevoită să mecanizez fiecare acţiune, să o trec într-un orar, să depind de o agendă la modu’ grav
• nu suport cerşetoru’ care în fiecare dimineaţa la ora 9.50 îmi iese în cale, când merg să iau Cola sau plăcintă. Nu cresc banii în pom, remember?
• nu suport halul în care cred profesorii din ziua de azi că reuşesc să se impună
• nu suport faptul că sunt neatentă

Dintre toate astea, de cel puţin 5 dintre ele mă lovesc zilnic. Şi mă enervează chestia asta.
Am melci pe creier! Iar!

1. îmi place să ascult RapPace când e frig şi natura stă să moară.
2. îmi place să presez florile primite.
3. îmi plac ghetele negre - sunt chiar singurele articole negre din garderoba mea.
4. îmi plac frunzele arămii întinse pe pământul udat de câţiva stropi ai ploii.
5. îmi place stilul lui Mircea Eliade. Ca operă, prefer Maitreyi.

__________________________________________________________________________

1. nu îmi place să aud o persoană de genul feminin citind/ recitând.
2. nu îmi plac câinii vagabonzi de culoare neagră. arată dangerous.
3. să fac schimb de lucruri cu altă fată. Mai ales dacă este vorba de lucruri strict personale, gen haine, creme, rujuri, parfumuri, căcaturi, etc.
4. nu suport rima albă.
5. îmi irită auzul prenumele unei persoane care începe cu litera G: Geta, Grigore, Gustav, Gigi, Georgiana, Georgeta, Gogu.

Nu e leapşă.