Dacă în halul ăsta este limba noastră maternă, produsul timpului petrecut în exces pe hi5 (de unde şi frumoasa probă incriminatorie), ce să le mai cerem lor?
Cred că dacă am colinda timp de 2-3 ore pe hai faiv am rămâne consternaţi de câtă română de baltă putem găsi.
Eu vorbesc, eu aud. E de plâns, nu de râs.
Dacă părintele tău a făcut sacrificii pentru tine într-un domeniu care îi plăcea foarte mult, ţi se pare normal ca tu să îl răsplăteşti la fel, adică făcând o serie de sacrificii în acelaşi domeniu, cu precizarea că la tine plăcerea nu ar fi atât de mare, ba uneori chiar egală cu 0 ?
Poate că părinţii sunt totuşi singurele persoane care ar face orice pentru tine, indiferent de moment sau de ceea ce implică acţiunea respectivă. Poate că părinţii chiar sunt singurele persoane care merită dăruirea noastră completă, căci restul oamenilor sunt trecători, majoritatea falşi, indiferenţi.
Dar se poate ca unoi să fim prea egoişti sau nerecunoscători încât să nu acceptăm ideea de a înapoia măcar un sfert din ce au făcut ei pentru noi. Ne e teamă de sacrificii, se pare…
Ca să faci un sacrificiu ar trebui în primul rând este un pas pe care îl faci din proprie iniţiativă, pentru că tu vrei şi sufletul ţi-o cere, nu din datorie, sau pentru că a cerut altcineva….atunci ar fi vazut ca o obligaţie, o datorie, o prostie mai bine zis.
Poza este preluată de aici.
Asta e viaţă. După ce că nu mâncam eu prea mult, acum am cu ce să trăiesc. Vreţi câte o porţie?
Familia- dificil subiect.
Căsătoria ar fi primul punct pe care trebuie să îl dezbatem. Un act face totul în ziua de azi sau, cum ar zice mama, hârtiile vorbesc. Şi? De ce să mă leg de cineva să poată face apoi orice îl taie capul, orice abuz, orice mânărie? Doar pentru a jura iubire eternă şi alte prostii de genul? Nu, mulţumesc. Iubirea eternă nu există, nimic în lume nu e veşnic… nici chiar lumea în sine. Un act nu ne face să iubim mai mult sau mai puţin, să ne respectăm sau să avem mai multă/puţină încredere. Pentru că hârtiile nu au suflet, noi, în schimb….
Ce înseamnă să întemeiezi o familie?
Cu siguranţă nu faptul că faci o nuntă, ci dorinţa de a progresa alături de cei dragi, în linişte, în armonie, dar mai ales, a pune asta în practică şi a menţine ce ai construit.
Read the rest of this entry »
Consiliul local al oraşului observă că cel mai tare avocat din oraş nu făcuse niciodată o donaţie în scop de caritate. Pentru a-l convinge să o facă, primarul îl chemă la el în birou:
- Domnule avocat, am observat că veniturile dumneavoastră anuale se ridică la peste 1.000.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodată nu aţi făcut vreo donaţie comunităţii…
- Daca tot aţi căutat informaţii despre mine, nu aţi observat că mama mea este bolnavă, iar medicamentele de care are nevoie depăşesc de câteva ori veniturile ei?
- Nu… răspunse primarul jenat.
- În al doilea rând, fratele meu, veteran de război, este condamnat într-un scaun cu rotile şi este orb.
Primarul începu să-şi ceară scuze, dar fu întrerupt:
- În plus, sora mea a murit într-un accident lăsând orfani trei copii.
Umilit, primarul:
- Nu ştiam, mă iertaţi…
Însă avocatul continuă:
- Nu văd de ce v-aş da dumneavoastră bani, dacă nu le dau nici măcar lor…
Nu ne naştem cu posibilitatea de a alege dacă să iubim sau nu cu atâta intensitate, nici măcar nu putem alege dacă să iubim sau nu o anume persoană…. şi totuşi, iubim ca nebunii!
Un bâlbâit întreabă un trecător:
-Ştitti, ccccumvva undddee estte şccoallla dde bbâllbâiţi?
- De ce vă trebuie? Văd că vă bâlbâiţi fără cusur!
Bună ziua, aveţi apă rece?
Bineînţeles!
(iau sticla în mână şi îmi zic în gând: apa asta nu cumva e ca şi cum aş lua-o din vitrină? Sticla era abia rece, sucul era la temperatura camerei)
De când aşteptam să ajung aici…. De fapt, să ajung la volan.
Acum, Dumnezeu cu mila!
Abia mă apuc să învăţ, mai e ceva până dau.
Now, huz io mama?
41 |
I want to spend my lifetime loving you
Loading ...