Dacă în halul ăsta este limba noastră maternă, produsul timpului petrecut în exces pe hi5 (de unde şi frumoasa probă incriminatorie), ce să le mai cerem lor?

Cred că dacă am colinda timp de 2-3 ore pe hai faiv am rămâne consternaţi de câtă română de baltă putem găsi.

Eu vorbesc, eu aud. E de plâns, nu de râs.

Dacă părintele tău a făcut sacrificii pentru tine într-un domeniu care îi plăcea foarte mult, ţi se pare normal ca tu să îl răsplăteşti la fel, adică făcând o serie de sacrificii în acelaşi domeniu, cu precizarea că la tine plăcerea nu ar fi atât de mare, ba uneori chiar egală cu 0 ?

Poate că părinţii sunt totuşi singurele persoane care ar face orice pentru tine, indiferent de moment sau de ceea ce implică acţiunea respectivă. Poate că părinţii chiar sunt singurele persoane care merită dăruirea noastră completă, căci restul oamenilor sunt trecători, majoritatea falşi, indiferenţi.
Dar se poate ca unoi să fim prea egoişti sau nerecunoscători încât să nu acceptăm ideea de a înapoia măcar un sfert din ce au făcut ei pentru noi. Ne e teamă de sacrificii, se pare…

Ca să faci un sacrificiu ar trebui în primul rând este un pas pe care îl faci din proprie iniţiativă, pentru că tu vrei şi sufletul ţi-o cere, nu din datorie, sau pentru că a cerut altcineva….atunci ar fi vazut ca o obligaţie, o datorie, o prostie mai bine zis.

Nu avem nevoie de eroi, ci de oameni cu suflet!

Poza este preluată de aici.

E bine că suntem români şi ne legăm la cap când nu ne doare. O fi chiar aşa de greu să ne informăm în privinţa limbilor străine pe care nu le stăpânim? Nu e o ruşine să întrebi, e mai rău când bagi nasu’ în caca.

Nat său izi uit diz rulz, ha?

Astăzi:

• străzile au fost pline! Nu atât de maşini, cât de cai şi capace de maşină.
• am dormit bine, dar am adormit greu. Se pare că nu mai am probleme cu somnul şi visele.
• e început de lună; se spune: cum începi luna, aşa îţi merge. Şcoala ne va mâncaaaa!
• plec din oraş, revin abia miercuri. Don’t cry, be happy!

- Salut, bine că te-am întîlnit! Poţi să-mi împrumuţi 100.000 de lei?

- Îmi pare rău, dar n-am bani la mine!

- Dar acasă?

- Acasă toţi sînt bine, sănătoşi, mulţumesc!

Clic - savurează gustul succesului cu URSUS!

Poate fii chiar cool! După ce au stat ani de zile cu messengeru’ în bot, avem rezultate. Sau era aşa de la început… Dumnezeu s-o ierte! Probabil va cere clemenţă.

Toţi au început să scrie poezii, toţi se simt poeţi, se simt melancolici sau mai ştiu eu cum. Vor să-şi pună sufletul pe foaie.
Toţi vor să urmeze psihologia, că le place să dea sfaturi şi să asculte lumea, chipurile. Eh, tu nu eşti inclus, de-aia ţipă mereu la tine, ei au răbdare doar cu alţii.
Toţi vor să facă ceva bun în viaţă, dar rămân cu vrutul, practica o lăsăm pe mult mai târziu.
Toţi vor să bea Red Bull, că este cool şi suntem kinda fiţă!
Toţi se simt importanţi şi vor multe, dar majoritatea sunt doar figuranţii scenetei.

Dar noi încă vrem….

Consiliul local al oraşului observă că cel mai tare avocat din oraş nu făcuse niciodată o donaţie în scop de caritate. Pentru a-l convinge să o facă, primarul îl chemă la el în birou:

- Domnule avocat, am observat că veniturile dumneavoastră anuale se ridică la peste 1.000.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodată nu aţi făcut vreo donaţie comunităţii…

- Daca tot aţi căutat informaţii despre mine, nu aţi observat că mama mea este bolnavă, iar medicamentele de care are nevoie depăşesc de câteva ori veniturile ei?

- Nu… răspunse primarul jenat.

- În al doilea rând, fratele meu, veteran de război, este condamnat într-un scaun cu rotile şi este orb.

Primarul începu să-şi ceară scuze, dar fu întrerupt:

- În plus, sora mea a murit într-un accident lăsând orfani trei copii.

Umilit, primarul:

- Nu ştiam, mă iertaţi…

Însă avocatul continuă:

- Nu văd de ce v-aş da dumneavoastră bani, dacă nu le dau nici măcar lor…

Aţi observat că termenii utilizaţi cu precădere în zonele de trai ale românilor sunt “cocalar” şi “pitzipoancă” (cu tz)?

Mai nou, lumea întreagă începe să se împartă în 3 categorii:

1. cocalari
2. pitzipoance
3. restu’

Nu e părerea mea, ferească Dumnezeu, observ doar părerile altora.

Asta pe lângă alte chestii tâmpite care par să fie la modă…. multe sunt! Printre ele? Să fii ateu- Doamne cât urăsc chestia asta!

Nu e bunus, e melodie în post, na!

Într-o zi se duce soacra în vizită la noră. Nora îi iese în întampinare şi o întreabă :

- Mamă soacră, cât ai de gând să stai pe la noi ?

Soacra răspunde :

- Atât cât voi fi bine primită!

Nora :

- Nici la o cafea nu stai?