8 Martie= Ziua mamei mele.
Ziua femeilor, este adevărat, dar vreau să vorbesc despre a mea mamă.
De ce? E diferită de zilele de 8 MARTIE din ceilalţi ani, pentrul faptul că mama îşi va putea vedea, în sfârşit, visul cu ochii. Da, eu îi voi împlini cea mai mare dorinţă şi sunt mândră de asta.
AMINTIRILE CONTEAZĂ! Poate sunt lucrurile cele mai de preţ cu care rămânem (ca cele de la majorat, nu?)
“Amintirile te întorc la anumite etape din viaţa ta, din viaţa celor apropiaţi. Exemplu: părinţii mei au fost foarte atenţi cu mine din toate punctele de vedere, cel puţin în copilărie. Mama a fost ceea ce pot numi un părinte devotat, care ducea grija fiecărui “eveniment” al copilăriei mele, a fost atentă la felul meu de a fi, a ştiut să mă corecteze când a fost nevoie.
Chiar îmi spuse azi: Nu ai idee cât de mulţumită eram când vedeam că eşti mulţumită sau că faci lucrurile bine. . . creştea inima în mine.”
Off, ar fi atâtea de spus despre mama, promit să revin cu mai multe gânduri şi relatări, acum însă mor de somn.
Ne auzim mâine seară!
_____
LE: Am dormit mai prost ca niciodată. BLESTEME, vorba lu’ Adi!
Cred că e cazu’ să lipsesc un timp de la şcoală şi să îmi revin cu somnu’ ăsta nenorocit!
Mă rog, azi e 8 MARTIE, bănuiesc că e mare tevatură pe chestia asta, toată lumea e agitată din câte am văzut. Mai calmaţi-vă, nu e sfârşitul pământului, aveţi doar de dat un cadou sau de spus câteva cuvinte frumoase (de preferat, din suflet).
Am observat persoane care fac surprize/ cadouri pentru că se simt obligate. Cum căcat? Nu scrie nicăieri, nu tre’ să fii şi tu încă unu’ în turmă.
Ceea ce contează, de fapt, persoana care contează cel mai mult astăzi este mama. De ea trebuie să te ocpi, să ai grijă, să o bibileşti, să o surprinzi, bine, şi asta să o faci cu plăcere, cum ziceam.
Eu i-am făcut mamei cadoul material de dimineaţă, iar deseară urmează celălalt cadou (visul de care vorbeam seara trecută).
Read the rest of this entry »