Eu: suflat de magneziu

Marius: balenoclimatoric?

Adi: … să îi trimit şi eu un mesaj lu’Laruca!

Profa: Să ne fim bine pregătim pentru orice.

Una mai idioată ca alta. Adevăru’ e că pe moment râzi, dar dacă ne tot îmbârligăm aşa, azi un pic, mâine încă puţin . . . Până la urmă o dăm încolo de limbă română! Sper că nu!

Perlele sunt bune, chiar dacă uneori par să nu aibă pic de haz. Au, mai ales într-o zonă unde motonia îşi face loc adică orele noastre. Nu e nasol la şcoală, domnule, e plictisitor. Şi ştii de ce? Pentru că profesorii sunt mai plictisiţi şi mai sictiriţi ca noi. Acum, motivu nu ţi-l mai spun, că fiecare e cu păsăricile lui, dar … tot noi, elevii, picăm vinovaţi, indiferent de situaţie. (poate exagerai puţin, dar în proporţie de 70% se aplică)

Cum e cu atenţia? E la pământ “Măria Sa”. Nu ştiu ce să mai zic . . . E aiurea pentru că nu vine nici din dreapta, nici din stânga, dacă cineva înţelege la ce mă refer . . .

Ştii ce e greu? Când tu prezinţi ceva, când vorbeşti în faţa unor persoane, şi fiecare este cu treaba lui. E urât când nu găseşti atenţie, dar e uşor să nu oferi.
Cam aşa este peste tot, în toate privinţele:

 toţi vrem să primim, dar puţini oferim!