Zile pline, zile aglomerate, pline ochi de oameni, de mişcare, de acţiune.
Ritm trepidant de primăvară, în care conştientizez mai mult decît altădată importanţa tuturor lucrurilor făcute, a celor de făcut, fie ele mai mari sau mici; cum fiecare gest, cât de mărunt are în el covârşitoarea forţă a rotiţei care pune în mişcare întreaga maşinărie …

Câtă plăcere găsesc în a avea timp să simţi vremea de afară cu adevărat, să poţi păşi lejer pe stradă, să nu mai alergi ca ultimu’ descreierat pentru a prinde autobuzu’, fiindcă acum nu mai intrii în criză de timp.
Ba chiar aş putea să admit faptul că mă revigorează această “linişte agitată”. Una e când te agiţi de plăcere şi alta e să o faci pentru că eşti nevoit.

Privind retrospectiv săptămâna constat predominat ca sentiment BUCURIA, aparent fără o motivaţie specială – venind de din altundeva, mai adânc, un plus de energie creatoare şi creativă manifestat în cotidian; nu mă gândesc doar la mine acum ci const asta şi în jurul meu, printre oameni.

Unele zile chiar nu au nimic special, şi asta pentru că nu ştim noi să le punem sarea şi piperul.
Nu ţi se pare enervant să te trezeşti la sfârşitul zilei ceva de genu: Read the rest of this entry »