Tata mi-a închis gura astăzi: da’ tu mereu eşti nervoasă! Ce ai de eşti aşa stresată? eşti aşa de tânără!

Adevăru’ asta este- suntem tineri, nu avem copii cărora să le ducem grija, nu avem apartamente de întreţinut, nu tu loc de muncă pe care nu îţi permiţi să îl pierzi, cel puţin unii dintre noi intră în momentul de faţă în această categorie. Totuşi, părem uneori mai stresaţi decât părinţii noştrii, de exemplu. EU mă uit la mama, care area atâtea pe cap- familie de întreţinut, copil de îngrijit, bărbat bolnav + alte chestii despre care nu este necesar să discutăm.

Am observat tineri care au uitat să zâmbească sau să se distreze, care au uitat cum e să te bucuri din tot sufletul… şi sunt tineri, omule! Condoleanţe!

- Te iubesc!
- Şi eu!
- Şi tu te iubeşti? Eşti narcisist sau cum stă treaba?

Ăsta e cel mai enervant răspuns: “şi eu!”
Tu ce?

De obicei e dat unei persoane faţă de care chiar nu simţi iubire, poate nici măcar afecţiune. Este dat din lipsă de răspuns, deşi, părerea mea, e mai uşor să spui: frate, la mine nu intră în discuţie iubirea, nu simt aşa ceva faţă de tine, din păcate . . . şi gata, scuteşti omu’ de astfel de situaţii. Dar, cum nouă ne place să ne complicăăăăm let’s party! NU! Nu mă înţelegeţi, nu? . . . Nu contează!

Spuneam că în majoritatea cazurilor dai acest răspund când eşti pus la perete, dacă se poate spune aşa. Rareori o spui din cauză că te grăbeşti sau eşti plictisit, ori supărat.
E ok când iese pe gura ta faţă de altă persoană . . . adică, nu neapărat ok, doar că nu prea te deranjează aşa tare. Dar ce să faci când o simţi şi tu pe pielea ta?

Cu chestia asta revin la ideea pe care nu o mai spusesem de hăhă: dacă ţie nu îţi place o culoare, nu ai de unde să ştii dacă îi place cumva altuia; mai bine oferă-i un curcubeu!
Fiecare să înţeleagă cum vrea!