- Bună seara, mamă!
- Ce faci, Andrei? Cum a mers treaba? Ai găsit de lucru? îl întrebă mama cu inima la gură.
- Da şi nu.
- Fii mai explicit, te rog.
- Da, am găsit, dar trebuie să merg cu o parteneră luni, altfel nu mă pot angaja oamenii. Altfel spus, slujba este, de la început, pe jumătate pierdută.
- Nu fii pesimist! De ce nu o suni pe Dora?
- Pe Dora? Mamă, să fim serioşi, nu am mai vorbit de când ne-am despărţit, iar asta a fost cam acum un 7 luni. O să creadă că o caut din pur interes, iar tu ştii bine că nu este aşa …
- Da, ştiu că o iubeşti chiar şi acum, tocmai de aceea îţi spun, fiule, nu ai nimic de pierdut. Poate ar deveni chiar un prilej pentru ca voi doi să vă împăcaţi.
- Eh, mamă, tu de bunăcredinţă, ca întotdeauna.
- Deci, o suni, Andrei?
- Mă mai gândesc, promit.
- Foame nu îţi este? Am pregătit o mâncare de cartofi excelentă, fără pic de modestie. Doar mă ştii, sunt o bucătăreasă desăvârşită, altfel …
- Spune, mamă, vroiai să spui de tata, nu?
- Nu, nu, fiule … Îmi pare rău, nu pot să mă abţin câteodată.
- E ok, mama, hai să mâncăm, apoi mergem să ne odihnim.
Read the rest of this entry »

Plânsul nu dăunează. Mă rog, nu dăunează dacă nu este luat drept un sport Nu îl folosiţi zilnic!
Părerea mea: prin plâns înmoi sălbăticia ce se află în sufletul tău.
Ultima dată am plâns la un film … un film despre iubirea unui părinte- John Q. Superb. Probabil e deja un lucru ştiut că pentru mine contează foarte mult familia, comportamentul părinţilor, al copiilor, atmosfera, căldura unui cămin (lista poate continua).

Când plângi o poţi face:
1. ori de supărare/ dezamăgire/ speranţe spulberate
2. ori de fericire - personal nu mi s-a întâmplat până acum, dar niciodată să nu spui niciodată
3. ori de înduioşare (cum a fost cazul meu cu filmu) … de asemenea, sunt înduioşătoare cazurile unor oameni cu probleme de sănătate, sau mai ales, ale copiilor …
4. ori fără motiv, de nebun- nu e aberant, e chiar la ordinea zilei. Bine şi acest “fără motiv” are un motiv acolo jos, la bază, dar nu este cunoscut, fapt pentru ca îl luăm ca atare.

Plânsul … da, vine din suflet, merge la suflet, asta e clar!
Plângi, de multe ori, când te vezi neputincios în faţa unei situaţii. Roagă-te şi plângi în continuare, cineva va avea grijă de tine! Read the rest of this entry »

Ascultă înainte de a citi, chiar dacă ştii melodia.

“Fluturaş, nu mai ai aripioare, domnu’ conte ţi le-a retezat . . .”
Bietu’ fluturaş!
Uite care este, de fapt, treaba!

Fluturaşul era plin de voioşie, veşnic tânăr şi energic, emana bună dispoziţie oriunde îl duceau aripioarele, ştia să aprecieze natura la adevărata-i valoare. Era tipul de “om” optimist, ce ştia să mulţumească Cerului pentru ceea ce are, pentru faptul că este în viaţă, pentru că mai poate zbura şi are, de fapt, darul de a vedea de sus ceea ce alţii nu văd indiferent de unghi- realitatea.
Îi plăceau oamenii, îi plăcea să creadă că fiecare are un strop de bunătate în adâncul sufletului, deşi nici unul dintre ei nu o afişa.

Care-i treaba cu contele? Read the rest of this entry »

Învaţă din greşelile altora.
Ascultă când îţi spun că raţiunea poate da greş şi te poate aduce în ultimul hal.

Omul poate ajunge nimic în mai puţin de un minut. Şi asta nu o poate schimba decât el însuşi, asta dacă îşi dă seama.

Ce faci când nu mai ai nimic de făcut?
Eu închid ochii . . . şi mă gândesc că există atâta necazuri în lume, iar eu mă strofoc pentru ale mele, care uneori par nimicuri.
Cam totul e un nimic.
Read the rest of this entry »