• nu am băut Cola. Îmm, cam de 4 zile, sau 5, nu mai ştiu sigur. Încerc să mă las … încerc, am zis. Oricum, simptomele au apărut, mi-e rău de vreo 4 zile: dureri de cap, ameţeli, stări de nervi aka isterie .

• practic dansuri afrikane, eu singurică, fără ajutor. De ce? Sunt sănătoase, iar eu am nevoie pentru că m-am moleşit de tot, gâfâi chiar şi când urc cele două etaje pentru a ajunge în casă.

• manânc mere ca o disperară. Cred că nici femeile gravide nu au poftă cum am eu.

• iubesc

• scriu mailuri de plăcere, zilnic cel puţin unul.

• mă amuz pentru că există persoane cu adevărat proaste. Şi eu care credeam că doar …. nevermind.

• Bancheru’ a grăit un mare adevăăăăr

• m-am săturat de muci … nu de aia din nas, ci de ţânci enervanţi care pică mereu la momentul nepotrivit, de loc nici nu mai vorbim. Deşi, dacă stau şi analizez situaţia cu atenţie o să vorbesc curând şi despre cei din nas, cred că răcesc. Magnific.

• cică am învăţat. Un căcat. Am căscat ochii 5 minute în caiete, apoi m-am uitat pe geam, apoi am dansat, apoi am cantat, apoi am vorbit la telefon, apoi am scris mesaje, iar într-un final îmi aminteam că tre’ să învăţ şi repetam scena.

Dar … noi să fim sănătoşi.

Dacă cineva râde, râzi împreună cu el!

Dacă cineva cântă, cântă cu el!

Dacă cineva lucrează, lasă-l să lucreze!

Cam aşa voi începe să fac după ce scap de săptămâna care vine. Să mă scutiţi toţi, să mă lăsaţi să trăiesc în propria nesimţire, să mă lăsaţi să dorm, să nu mă mai sunaţi nici dimineaţa, nici după-masa, doar seara aveţi voie; în rest, dacă am nevoie, sun eu.
Să mă lăsaţi cu întrebări gen: ce vrei să faci în vacanţă, ce planuri ai? Am zis, merg pe faleză, în rest, nu am nimic plănuit. Doar pentru plimbarea aia mă strofoc.
Nici nu vreau să mă mai strofoc pentru altceva, mi-au ajuns 9 luni de stres, am mâncat ca o vacă (pe sistem nervos), acum am mâinile reci în majoritatea timpului, iar daca nu le am reci, transpiră de zici că sunt copilă de 11 ani la first date.

Azi am observat că tata nu a renunţat la proasta idee cum că eu aş fi născută pe 9 noiembrie. De când eram mică şi mergea cu mine la dentist, la doctora de familie să ia scutire, ici-colo, spunea 9 în loc de 7 noiembrie. I-am făcut observaţie mereu, şi eu şi mama, degeaba. Ce caracter!

Cine are chef să înveţe despre regimurile politice totalitare postbelice în locul meu?

Eu: Vrei să îţi fac un mesaj? (masaj)

Eu: Nu mai stau, plec acasă.
Colegu’: Păi şi aici ce faci?

- Larisaaa, te streagă Marius! (strigă)

Profa: Aici, în carte, sunt un tabel în care putem să observăm (…)

Sau lecţie pentru a înţelege de ce am eu ce am cu blondele, indiferent că sunt sau nu la fel.

O blondă de la mine din clasă desenează 5 case, după cum cerea un test psihologic. Stă concentrată 1 minut sau două, apoi se întoarce în spate la un băiat şi zice: Alex, care e casa din mijloc?
Dacă eşti om, rămâi mască la întrebarea asta, dar hai să zicem că a fost un simplu moment de neatenţie.

Ora următoare acelaşi Alex vorbea cu colegul său despre detectoarele de radare. Blonda zice: Băi, dar ce fac, de fapt, detectoarele astea de radare?
Ăştia doi rămân mască. Read the rest of this entry »

Drace, îmi strofocai creierii şi mânuţele cu a marionetă japoneză.
Uite, drăcia asta trebuia să facem noi pentru desen. Dar vorba aia: eu nu învăţ pentru teze şi stau să fac la desen?
Chestia aia este o păpuşă japoneză, cu care faci spectacole din spatele unui panou, să se vadă doar umbre. Are beţe pentru că se manevrează de jos, dar este ceva gen păpuşile cu aţe, dacă mă înţelegeţi voi .

E de căcat să stai să o faci, dar dup-aia o smotoci de o zăpăci. Să sperăm că ajunge vie mâine la oră, sau i-o arăt profului de la secţia de cardiologie?

. Oana Vio: încerc să văd la franceză
. Oana Vio: dacă ştiu ceva
. Oana Vio: şi ghici
. Oana Vio: nu ştiu nimic
ady: nici io
ady: uite îi scriem asta profei în lucrare
Read the rest of this entry »

• Replici arzătoare:

Robi: pădurea cu pomi de la marginea oraşului
Cu ocazia asta îmi aminti de un fost coleg care făcuse o compunere la română în clasa a7a, în care a folosit “structura” sat rural.

Eu: Bună ziua, domnu’!
Profu’ de muzică: Bună ziua! Ce faci?
Eu: Bine.
Profu’: Cui?
Read the rest of this entry »

Am spus vreodată, din greşeală, că îmi e dragă şcoala?
Ah, îmi pare extrem de rău, uită ce am spus.

Cred că nici dacă ne-am fi vorbit nu ne-am fi sincronizat azi aşa de bine, mă refer la mine şi la colegii de clasă.
Parcă am fi fost plecaţi 10 zile pe lună, apoi am fi fost puşi să lucrăm 12 ore pe şantier pentru ca, într-un final, să fim puşi să dăm cu sapa. Cam aşa arătau feţele noatre de copii pasionaţi de şcoală.
Nu era din cauză că se terminase vacanţa, ci din cauză că nimeni nu se odihnise noaptea.

Lucia: Băi, eu m-am culcat la 5 jumate…
Eu: Eh, eu pe la 4 şi ceva, 4 jumate cred.
Adi: Aha, eu nici nu am dormit, am băut nişte beri.

Eram leşinaţi şi cu toate astea începurăm să cântăm muzică populară, gen crenguţă verde de brad sau nelipsita Ileana Sărăroiu, jucarăm, râserăm şi uite aşa uităm de oboseală. Dacă ne-ar fi pus cineva să învăţăm, nu mai era aceeaşi situaţie.
Concluzia? — Nu puneţi copii la învăţat

Eu: Doamne, ce ochi roşii am, se vede că nu mă odihnesc îndeajuns!
Colegu’: Dacă tu îi ai, de mine ce mai zici? Ai mei sunt roşii-roşii!
Adi: Bă, ai mei sunt căprui!

*** Dacă vă place muzica populară, let mi know, am câteva melodii să vă recomand- a grăit marea cunoscătoare.

Observând faptul că trecem cu toţii, sau cel puţin marea majoritate, printr-o perioadă ciudată, e clar că avem nevoie de o schimbare, de una sau mai multe.

• Am început cu tema asta, o să continui cu o serie de aspecte din viaţa mea, cu felul meu de a fi, cu anumite şanse de care vreau să învăţ să profit, în fine- vreau o schimbare, dar nu radicală.

• M-am săturat de crize de timp, de agitaţie, am obosit strofocându-mă pentru . . . diferite prostii, chiar nimicuri. Omu’ care face chestia asta e numit liuzăr de către mine.

• Vreau să ajung la Bucureşti curând, am mai zis. Doamne ajută să nu rămân cu zisu’.

• Vreau să dorm ca o nenorocită de mâine înainte. De fapt, trăsei şi azi o rundă, dar vreau să recuperez vacanţa asta, pentru că m-am dat peste cap şi se citeşte oboseala pe moaca mea. Read the rest of this entry »