. Oana Vio: încerc să văd la franceză
. Oana Vio: dacă ştiu ceva
. Oana Vio: şi ghici
. Oana Vio: nu ştiu nimic
ady: nici io
ady: uite îi scriem asta profei în lucrare
Read the rest of this entry »
7 comments
Vin nebuniile, chestii noi, (ne)plăcute, vom vedea.
- Vom avea câte o melodie de weekend, uite aşa să ne mai destindem. Va exista un banner în sidebar, care vă va duce la melodie când daţi click, vă mai explic mâine, odată cu prima melodie din această … “sesiune muzicală- Melodia de duminică“.
- Mă apuc de scris o poveste, un fel de roman. Dacă îmi place cum iese, voi publica şi aici, să aud păreri. Acum, Dumnezeu cu mila.
- Povestea EL şi EA se va termina curând, apoi începem alta, personaje diferite, situaţii palpitante, am văzut că vă plac … Eu cred că va fi interesant.
- Curând vom mai face o poezie, dacă vreţi, rămâne la alegerea voastră, votaţi în poll. Pentru cei ce nu ştiu despre ce pălăvrăgesc eu aici, citiţi în sidebar, “gama” POETRY, adică aici şi aici.
Vreau poezie în viaţa mea. Poezie, muzică şi iubire. Iubire mai presus de toate.
Iubire faţă de mama, faţă de tata, faţă de el, faţă de muzică, faţă de natura care mă înconjoară (măcar acum, cât încă mai există ceva din ea), iubire faţă de scris, faţă de ceea ce au au impregnat drept amintiri şi sfaturi în cărţi legate cu lanţul timpului mai marii scriitori ai vremurilor trecute şi, de ce nu, şi cei din prezent sau care au ceva bun de spus pe viitor.
te cunosc eu?!? N-am vorbit, nici nu stateam asa aproape,doar că ţi-am zâmbit tâmp şi mi-ai zâmbit înapoi. Mi-a fost de ajuns. Serios acum. Mi-aş fi dorit să încremenesc pe loc, acolo cu tine.
Ce se întamplă? Ameţesc, lumea trece în slowmotion pe lângă mine şi tu chiar numai în partea asta priveşti?
Poate devin eu paranoică, poate m-ai place mai mult aşa?! Read the rest of this entry »
Zile pline, zile aglomerate, pline ochi de oameni, de mişcare, de acţiune.
Ritm trepidant de primăvară, în care conştientizez mai mult decît altădată importanţa tuturor lucrurilor făcute, a celor de făcut, fie ele mai mari sau mici; cum fiecare gest, cât de mărunt are în el covârşitoarea forţă a rotiţei care pune în mişcare întreaga maşinărie …
Câtă plăcere găsesc în a avea timp să simţi vremea de afară cu adevărat, să poţi păşi lejer pe stradă, să nu mai alergi ca ultimu’ descreierat pentru a prinde autobuzu’, fiindcă acum nu mai intrii în criză de timp.
Ba chiar aş putea să admit faptul că mă revigorează această “linişte agitată”. Una e când te agiţi de plăcere şi alta e să o faci pentru că eşti nevoit.
Privind retrospectiv săptămâna constat predominat ca sentiment BUCURIA, aparent fără o motivaţie specială – venind de din altundeva, mai adânc, un plus de energie creatoare şi creativă manifestat în cotidian; nu mă gândesc doar la mine acum ci const asta şi în jurul meu, printre oameni.
Unele zile chiar nu au nimic special, şi asta pentru că nu ştim noi să le punem sarea şi piperul.
Nu ţi se pare enervant să te trezeşti la sfârşitul zilei ceva de genu: Read the rest of this entry »
Ştiai că Nichita Stănescu a scris poezia ÎN DULCELE STIL CLASIC ce face parte din volumul “În dulcele stil clasic“, căruia i-a dat şi titlul, si care a fost publicat în anul 1970?
Hah, eu nu am ştiut până ieri. Când am auzit “În dulcele stil clasic” imediat mi-a sărit gându’ la Cumicu, bineînţeles.
Loading ...