• nu am băut Cola. Îmm, cam de 4 zile, sau 5, nu mai ştiu sigur. Încerc să mă las … încerc, am zis. Oricum, simptomele au apărut, mi-e rău de vreo 4 zile: dureri de cap, ameţeli, stări de nervi aka isterie .

• practic dansuri afrikane, eu singurică, fără ajutor. De ce? Sunt sănătoase, iar eu am nevoie pentru că m-am moleşit de tot, gâfâi chiar şi când urc cele două etaje pentru a ajunge în casă.

• manânc mere ca o disperară. Cred că nici femeile gravide nu au poftă cum am eu.

• iubesc

• scriu mailuri de plăcere, zilnic cel puţin unul.

• mă amuz pentru că există persoane cu adevărat proaste. Şi eu care credeam că doar …. nevermind.

• Bancheru’ a grăit un mare adevăăăăr

• m-am săturat de muci … nu de aia din nas, ci de ţânci enervanţi care pică mereu la momentul nepotrivit, de loc nici nu mai vorbim. Deşi, dacă stau şi analizez situaţia cu atenţie o să vorbesc curând şi despre cei din nas, cred că răcesc. Magnific.

• cică am învăţat. Un căcat. Am căscat ochii 5 minute în caiete, apoi m-am uitat pe geam, apoi am dansat, apoi am cantat, apoi am vorbit la telefon, apoi am scris mesaje, iar într-un final îmi aminteam că tre’ să învăţ şi repetam scena.

Dar … noi să fim sănătoşi.

Eu: Vrei să îţi fac un mesaj? (masaj)

Eu: Nu mai stau, plec acasă.
Colegu’: Păi şi aici ce faci?

- Larisaaa, te streagă Marius! (strigă)

Profa: Aici, în carte, sunt un tabel în care putem să observăm (…)

Drace, îmi strofocai creierii şi mânuţele cu a marionetă japoneză.
Uite, drăcia asta trebuia să facem noi pentru desen. Dar vorba aia: eu nu învăţ pentru teze şi stau să fac la desen?
Chestia aia este o păpuşă japoneză, cu care faci spectacole din spatele unui panou, să se vadă doar umbre. Are beţe pentru că se manevrează de jos, dar este ceva gen păpuşile cu aţe, dacă mă înţelegeţi voi .

E de căcat să stai să o faci, dar dup-aia o smotoci de o zăpăci. Să sperăm că ajunge vie mâine la oră, sau i-o arăt profului de la secţia de cardiologie?

În sidebar se găseşte o melodie recomandată de mine. Clic pe banner şi aflaţi care cum stă treaba.
Tot ce rămâne de spus este că aceasta va fi schimbată în fiecare duminică.
Restul rămâne CanCan

Vin nebuniile, chestii noi, (ne)plăcute, vom vedea.

1. Vom avea câte o melodie de weekend, uite aşa să ne mai destindem. Va exista un banner în sidebar, care vă va duce la melodie când daţi click, vă mai explic mâine, odată cu prima melodie din această … “sesiune muzicală- Melodia de duminică“.
2. Mă apuc de scris o poveste, un fel de roman. Dacă îmi place cum iese, voi publica şi aici, să aud păreri. Acum, Dumnezeu cu mila.
3. Povestea EL şi EA se va termina curând, apoi începem alta, personaje diferite, situaţii palpitante, am văzut că vă plac … Eu cred că va fi interesant.
4. Curând vom mai face o poezie, dacă vreţi, rămâne la alegerea voastră, votaţi în poll. Pentru cei ce nu ştiu despre ce pălăvrăgesc eu aici, citiţi în sidebar, “gama” POETRY, adică aici şi aici.

Zile pline, zile aglomerate, pline ochi de oameni, de mişcare, de acţiune.
Ritm trepidant de primăvară, în care conştientizez mai mult decît altădată importanţa tuturor lucrurilor făcute, a celor de făcut, fie ele mai mari sau mici; cum fiecare gest, cât de mărunt are în el covârşitoarea forţă a rotiţei care pune în mişcare întreaga maşinărie …

Câtă plăcere găsesc în a avea timp să simţi vremea de afară cu adevărat, să poţi păşi lejer pe stradă, să nu mai alergi ca ultimu’ descreierat pentru a prinde autobuzu’, fiindcă acum nu mai intrii în criză de timp.
Ba chiar aş putea să admit faptul că mă revigorează această “linişte agitată”. Una e când te agiţi de plăcere şi alta e să o faci pentru că eşti nevoit.

Privind retrospectiv săptămâna constat predominat ca sentiment BUCURIA, aparent fără o motivaţie specială – venind de din altundeva, mai adânc, un plus de energie creatoare şi creativă manifestat în cotidian; nu mă gândesc doar la mine acum ci const asta şi în jurul meu, printre oameni.

Unele zile chiar nu au nimic special, şi asta pentru că nu ştim noi să le punem sarea şi piperul.
Nu ţi se pare enervant să te trezeşti la sfârşitul zilei ceva de genu: Read the rest of this entry »

La pământ . . . Acolo jos, da! Psihic vorbind e mult mai greu, căci nu poate veni ajutor de oriunde . . . Depinde de forţa ta, de capacitatea de a analiza lucruri, greşelile, ezitările şi toate cele . . .

Încetează să mai fii o marionetă, nu vezi că te-ai încurcat în atâtea firicele şi aţe? . . . Detest chestia asta la tine, dar şi la mine . . .
Read the rest of this entry »

Având în vedere că am lipsit de la şcoală din diferit motive ca probleme de sănătate, lene, drag de chiul, am fost nevoită să iau azi lecţiile la diferite materii pentru ziua de mâine.

În general elevu’ nu îşi mai ia lecţiile. Am zis-o eu ca să nu o ziceţi voi.

În general elevu’ trage la xerox, sau, în cel mai rău caz, scrie lecţia de mânuţă. Eu nu! Eu m-am obişnuit să fac aşa. Uşor, rapid şi eficient. Noroc cu telefonu’.
Am mai zis eu că generaţia asta nu va ajunge nicăieri . . .

Dacă lipseşti, recuperează, nene, din greu

(RE)Întâlnirea cu Dumnezeu, dacă e să o numim aşa, poate fi destul de plăcută şi extrem de liniştitoare.
Aveam nevoie de câteva minute de . . . linişte, de gândire. După o stare destul de proastă şi după câteva minute care m-au ajutat să mă regăsesc, totul e ok, sunt fresh din nou, exceptând faptul că mâine începe şcoala.
Pe de o parte mă bucur, că am lipsit ceva timp din cauza problemelor de sănătate, chiar mi-e dor de colegi, de câţiva profi, de zăpăcelile noastre, dar am câteva hop-uri de trecut, nişte lucrări la cele mai aiurea materii, printre care şi latina.
Astea sunt nişte chestii lipsite de importanţă, într-un anume fel. Mă rog, ideea e învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi ! Da, sigur, nici eu nu mă cred. Sau plecaţi în Italia, după WaTzaP, el e jmecher.

Săptămâna asta a fost diferită pentru mine, am lenevit. Ah, şi ce mi-a mai plăcut!
Fizic am lenevit, psihic nu prea. Ştii? Mă gândesc că atunci când nu om mai fi aşa agitaţi (din orice punct de vedere), nu mai simţim viaţa asta. Nu aş putea să stau aşa aiurea, degeaba, fără un scop. Cum or face alţii nu îmi dau seama.
Credeam că nu va fi uşor să revin la programul normal, dar acum sunt gata, îi dăm înainte, a venit apocalipsa, a şi plecat, asta este.
Read the rest of this entry »