Aţi observat ce discuţii se aprind la teme precum bărbaţi vs femei?
Aoleu, sar toţi din stânga şi din dreapta de zici că e revoluţie.

La un articol de genul acesta s-au aprins toţi. Astfel şi eu m-am aprins la un articol mai vechi al lu RaPeRbOy pe care normal că nu m-am abţinut de la a-l ataca.

Problema noastră este că uneori nu vrem să acceptăm adevărul sau nu îl putem suporta. Nu tot ce se spune e adevărat sau nu se aplică la toţi, dar odată ce a fost zis are o rădăcină undeva ascunsă, eu aşa zic. Read the rest of this entry »

Viaţa e cea mai haotică stare de spirit din toate câte sunt.

Azi, mâine şi, probabil, întreaga lună, mă revolt.

Mă revolt împotriva omului leneş, precum şi a celui inutil prin simpla-i voinţă. Aţi observat că până şi oamenii bolnavi au mai multă voinţă? Adică ei chiar eu, pentru că vor să progreseze … Bine, mai sunt şi alţii care se rezumă la a se plânge că sunt cu dizabilităţi şi gata. Ideea este că fiecare om are un scop, iar daca nu are, să şi-l găsească într-un final, nu?

Mă revolt împotriva favoritismelor. Tocmai pentru că e vremea lor, tocmai pentru că tre’ să pupi în cur şi să lingi în alte părţi ca să îţi fie bine. Tocmai pentru că este necesar să ai bani cu caru’, să ai un nume, să ai pile, să ai pe cineva în spate … toate astea pentru a îţi face un amărât de viitor. Iar daca te pui prost, te fut toţi în cur aşa cum le convine. E marfă, nu? Atunci, hai să ne pupăm în cur!
Read the rest of this entry »

Priveam la ştiri nebunia din China, cutremurul acela îngrozitor ce a lăsat doar 2000 de locuitori din 10.000 într-o localitate …
Astea sunt probleme, nu căcaturile pentru care s-a sinucis emoista aia de 12 ani. Nu chestiile gen latina mea, sau mai ştiu eu ce bazaconii.

Read the rest of this entry »

Care de aici nu a fost copil? Care s-a născut adult? Hai, ridicaţi mâna sus, ca să ne înţelegem .
Răni în copilărie? Năzbâtii de care îţi aminteşti acum cu amuzament? Tâmpenii făcute de tine ce îi îngrozeau pe bieţii tăi părinţi?
Despre asta am discutat azi cu nişte colegi, la un suc.
Dar am realizat, măi dragă, cum că nu am fost o copilă prea zăpăcită, în sensul că nu am avut multe păţanii, ba chiar le număr pe degetele de la o mână: Read the rest of this entry »

Ştim bine … noi fetele, că ei, reprezentanţii sexului masculin au rare momente de sinceritate. Şi dacă nu sunt foarte rare, sunt oricum mult mai rare decât ale noastre.

Dar noi îi iertăm, de fapt, le acceptăm acest lucru pentru că nu avem încotro, pentru că îi placem/iubim aşa cum ne sunt daţi.
În general, momentele astea de sinceritate îşi fac apariţia după ce se întunecă; sau după ce au parte de o întâmplare gravă care îi marchează, sau după ce văd un film patetic, sau o situaţie înduioşătoare, mai sunt variante, în orice caz …

Cred că asta îi face aşa speciali pe unii dintre ei, faptul că nu “se confesează” aşa de des, păstrează totul pentru un anume moment, ştiu cum să îţi spună că te iubesc, ştiu cum să îţi spună că le e dor de anumite locuri, de părinţi, de anii care au trecut şi au o modalitate aşa drăguţă de a o face.
Dacă s-ar vedea unii pe alţii în astfel de posturi, ar zice: Read the rest of this entry »

Şi uite de-asta nu îmi place mie vara şi mi s-a dus şi pofta de ştranduri. Read the rest of this entry »

Altfel spus- celor din jur nu le pasă de necazul tău.
De-asta spun să încetăm a ne mai plânge, pentru că este în zadar. Nu se oferă nimeni să te ajute, asta da ţară a egocentrismului şi egoismului.
Mai sunt şi ocazii când nu există cale de a îţi fi oferit ajutor, oricât ai ţipa tu, pentru că, deşi nu îţi convine, unele lucruri depind doar de tine. Astfel, m-am tot plâns că am de învăţat la istorie, că fac, că dreg, dar am pierdut timpul total aiurea, şi continui să o fac, pentru că nu mi se arată, pentru că nu îmi place, pentru că m-am scârbit de favoritisme în şcoli/ licee.

Ideea postului este aşa: scoate-ţi din cap gândul că te poţi baza pe alţii, nu mai face tâmpenia asta şi învaţă să faci totul de unul singur! Preventiv, să zicem, să nu tai în carne vie …
Cei din jur sunt ca muzica ambientală, plăcuţi, dar practic inexistenţi, în sensul că deşi par să se rotească în jurul vieţii tale, nu trebuie sau nu să aibă contact neapărat. Poate comparaţia e greu de înţeles, deşi nu ar trebui.

Ce-ar fi ca în loc să îţi plângi de milă în faţa lor sau a ta, să fii optimist şi să te (auto)ambiţionezi? Când încerci îmi dai de veste. Nu de alta dar stau şi eu destul de prost la capitolul ambiţie, lucru despre care vom discuta în viitorul apropiat.

EI DOAR FAC PE PROŞTII (că nu ştiu, că nu văd, că nu au posibilităţi să te ajute), DAR SINGURUL CARE VA RĂMÂNE ÎN REALITATE CA UN PROST EŞTI CHIAR TU!

Dacă cineva râde, râzi împreună cu el!

Dacă cineva cântă, cântă cu el!

Dacă cineva lucrează, lasă-l să lucreze!

Cam aşa voi începe să fac după ce scap de săptămâna care vine. Să mă scutiţi toţi, să mă lăsaţi să trăiesc în propria nesimţire, să mă lăsaţi să dorm, să nu mă mai sunaţi nici dimineaţa, nici după-masa, doar seara aveţi voie; în rest, dacă am nevoie, sun eu.
Să mă lăsaţi cu întrebări gen: ce vrei să faci în vacanţă, ce planuri ai? Am zis, merg pe faleză, în rest, nu am nimic plănuit. Doar pentru plimbarea aia mă strofoc.
Nici nu vreau să mă mai strofoc pentru altceva, mi-au ajuns 9 luni de stres, am mâncat ca o vacă (pe sistem nervos), acum am mâinile reci în majoritatea timpului, iar daca nu le am reci, transpiră de zici că sunt copilă de 11 ani la first date.

Azi am observat că tata nu a renunţat la proasta idee cum că eu aş fi născută pe 9 noiembrie. De când eram mică şi mergea cu mine la dentist, la doctora de familie să ia scutire, ici-colo, spunea 9 în loc de 7 noiembrie. I-am făcut observaţie mereu, şi eu şi mama, degeaba. Ce caracter!

Cine are chef să înveţe despre regimurile politice totalitare postbelice în locul meu?