- Bună seara, mamă!
- Ce faci, Andrei? Cum a mers treaba? Ai găsit de lucru? îl întrebă mama cu inima la gură.
- Da şi nu.
- Fii mai explicit, te rog.
- Da, am găsit, dar trebuie să merg cu o parteneră luni, altfel nu mă pot angaja oamenii. Altfel spus, slujba este, de la început, pe jumătate pierdută.
- Nu fii pesimist! De ce nu o suni pe Dora?
- Pe Dora? Mamă, să fim serioşi, nu am mai vorbit de când ne-am despărţit, iar asta a fost cam acum un 7 luni. O să creadă că o caut din pur interes, iar tu ştii bine că nu este aşa …
- Da, ştiu că o iubeşti chiar şi acum, tocmai de aceea îţi spun, fiule, nu ai nimic de pierdut. Poate ar deveni chiar un prilej pentru ca voi doi să vă împăcaţi.
- Eh, mamă, tu de bunăcredinţă, ca întotdeauna.
- Deci, o suni, Andrei?
- Mă mai gândesc, promit.
- Foame nu îţi este? Am pregătit o mâncare de cartofi excelentă, fără pic de modestie. Doar mă ştii, sunt o bucătăreasă desăvârşită, altfel …
- Spune, mamă, vroiai să spui de tata, nu?
- Nu, nu, fiule … Îmi pare rău, nu pot să mă abţin câteodată.
- E ok, mama, hai să mâncăm, apoi mergem să ne odihnim.
Read the rest of this entry »

Zile întregi fusese tulburată de scrisoare, până acum în momentul când telefonul a sunat … bineînţeles, era EL, dar ea nu ştia:
Read the rest of this entry »

Sună telefonul:
- Alo!
- Alo, bună ziua! Doamnă, mă scuzaţi pentru deranj, dar am o serie de informaţii în legătură cu soţul dumneavoastră.
- De unde îl ştiţi dumneavoastră pe EL? Cine sunteţi?
- Îmi pare rău, am uitat să mă prezint, Laurenţiu mă numesc, sunt cel mai bun prieten al soţului dumneavoastră. Aş vrea să vorbim despre EL dacă se poate, să ne întalnim într-una din zile pentru a . . .
- Este mort?
- Poftim?
- EL . . . Este mort? Read the rest of this entry »