Jazzy day?
Este genul de zi în care patul devine cel mai bun răpitor, genul de zi în care nu ai vrea să te mai ridici din pat, căci plapuma pare să îi devină aliată şi să te îmbie la somn … când leneveşti în lumea viselor şi nu mai laşi pe nimeni să te scoată de acolo. E ziua ta preferată!

Este genul de zi când pare că ai găsit o întreagă lume sub plapuma aia fină care te învăluie mai mult şi mai mult .. şi mai mult. Este ziua când simţi o mână cum te mângâie pe faţă, pe gât, pe spate … Read the rest of this entry »

Funny little fucked up creatures we people are …
Ne plac chestiile complicate şi dureroase, ne prelungim mereu suferinţa într-un stil foarte imbecil şi specific, ne agăţăm de chestii din trecut fără a mai şti dacă lucrurile alea au meritat vreodată.

Suntem masochişti, ne place să ne chinuim cu amintirile şi cu frânturile de viaţă din trecut.
Read the rest of this entry »

Azi, mâine şi, probabil, întreaga lună, mă revolt.

Mă revolt împotriva omului leneş, precum şi a celui inutil prin simpla-i voinţă. Aţi observat că până şi oamenii bolnavi au mai multă voinţă? Adică ei chiar eu, pentru că vor să progreseze … Bine, mai sunt şi alţii care se rezumă la a se plânge că sunt cu dizabilităţi şi gata. Ideea este că fiecare om are un scop, iar daca nu are, să şi-l găsească într-un final, nu?

Mă revolt împotriva favoritismelor. Tocmai pentru că e vremea lor, tocmai pentru că tre’ să pupi în cur şi să lingi în alte părţi ca să îţi fie bine. Tocmai pentru că este necesar să ai bani cu caru’, să ai un nume, să ai pile, să ai pe cineva în spate … toate astea pentru a îţi face un amărât de viitor. Iar daca te pui prost, te fut toţi în cur aşa cum le convine. E marfă, nu? Atunci, hai să ne pupăm în cur!
Read the rest of this entry »

Fiecare iubeşte, dar uită să o spună, îi e teamă să o facă, sau pur şi simplu nu vrea să o dea în bară.
Fiecare îşi spune iubirea în poezie, în proză, în cântec, în cuvinte simple, în orice mişcare, gest, dar ea există în sufletul tuturor.

Tu cum iubeşti?

A iubi:

1. înseamnă totul
2. ştie oricine
3. rămâne o enigmă
4. puţini o demonstrează
5. mulţi vorbesc, puţini simt

(…)

Sau desptre faptul că nu totul este aşa cum ne dorim, uneori suntem nevoiţi să facem diferite lucruri, să acţionăm total împotriva voinţei noastre, motivele apar de oriunde ….

Discutăm curând!

p.s. am schimbat melodia de duminică

Ştim bine … noi fetele, că ei, reprezentanţii sexului masculin au rare momente de sinceritate. Şi dacă nu sunt foarte rare, sunt oricum mult mai rare decât ale noastre.

Dar noi îi iertăm, de fapt, le acceptăm acest lucru pentru că nu avem încotro, pentru că îi placem/iubim aşa cum ne sunt daţi.
În general, momentele astea de sinceritate îşi fac apariţia după ce se întunecă; sau după ce au parte de o întâmplare gravă care îi marchează, sau după ce văd un film patetic, sau o situaţie înduioşătoare, mai sunt variante, în orice caz …

Cred că asta îi face aşa speciali pe unii dintre ei, faptul că nu “se confesează” aşa de des, păstrează totul pentru un anume moment, ştiu cum să îţi spună că te iubesc, ştiu cum să îţi spună că le e dor de anumite locuri, de părinţi, de anii care au trecut şi au o modalitate aşa drăguţă de a o face.
Dacă s-ar vedea unii pe alţii în astfel de posturi, ar zice: Read the rest of this entry »

• nu am băut Cola. Îmm, cam de 4 zile, sau 5, nu mai ştiu sigur. Încerc să mă las … încerc, am zis. Oricum, simptomele au apărut, mi-e rău de vreo 4 zile: dureri de cap, ameţeli, stări de nervi aka isterie .

• practic dansuri afrikane, eu singurică, fără ajutor. De ce? Sunt sănătoase, iar eu am nevoie pentru că m-am moleşit de tot, gâfâi chiar şi când urc cele două etaje pentru a ajunge în casă.

• manânc mere ca o disperară. Cred că nici femeile gravide nu au poftă cum am eu.

• iubesc

• scriu mailuri de plăcere, zilnic cel puţin unul.

• mă amuz pentru că există persoane cu adevărat proaste. Şi eu care credeam că doar …. nevermind.

• Bancheru’ a grăit un mare adevăăăăr

• m-am săturat de muci … nu de aia din nas, ci de ţânci enervanţi care pică mereu la momentul nepotrivit, de loc nici nu mai vorbim. Deşi, dacă stau şi analizez situaţia cu atenţie o să vorbesc curând şi despre cei din nas, cred că răcesc. Magnific.

• cică am învăţat. Un căcat. Am căscat ochii 5 minute în caiete, apoi m-am uitat pe geam, apoi am dansat, apoi am cantat, apoi am vorbit la telefon, apoi am scris mesaje, iar într-un final îmi aminteam că tre’ să învăţ şi repetam scena.

Dar … noi să fim sănătoşi.

Şi uite de-asta nu îmi place mie vara şi mi s-a dus şi pofta de ştranduri. Read the rest of this entry »

Dacă cineva râde, râzi împreună cu el!

Dacă cineva cântă, cântă cu el!

Dacă cineva lucrează, lasă-l să lucreze!

Cam aşa voi începe să fac după ce scap de săptămâna care vine. Să mă scutiţi toţi, să mă lăsaţi să trăiesc în propria nesimţire, să mă lăsaţi să dorm, să nu mă mai sunaţi nici dimineaţa, nici după-masa, doar seara aveţi voie; în rest, dacă am nevoie, sun eu.
Să mă lăsaţi cu întrebări gen: ce vrei să faci în vacanţă, ce planuri ai? Am zis, merg pe faleză, în rest, nu am nimic plănuit. Doar pentru plimbarea aia mă strofoc.
Nici nu vreau să mă mai strofoc pentru altceva, mi-au ajuns 9 luni de stres, am mâncat ca o vacă (pe sistem nervos), acum am mâinile reci în majoritatea timpului, iar daca nu le am reci, transpiră de zici că sunt copilă de 11 ani la first date.

Azi am observat că tata nu a renunţat la proasta idee cum că eu aş fi născută pe 9 noiembrie. De când eram mică şi mergea cu mine la dentist, la doctora de familie să ia scutire, ici-colo, spunea 9 în loc de 7 noiembrie. I-am făcut observaţie mereu, şi eu şi mama, degeaba. Ce caracter!

Cine are chef să înveţe despre regimurile politice totalitare postbelice în locul meu?