EA: Nu ţi-am văzut ochii decât o dată, şi asta a fost în vis, dar poate era chiar ceea ce trebuia pentru ca tu să rămâi în suflet.
Nu e ăsta mesajul de iubire, ci este adevarul pe care încerc să ţi-l spun în fiecare zi, şi o fac mereu într-un alt fel. Cu toate astea, te iubesc, asa, mai încurcată şi greu de înţeles uneori . . .
Read the rest of this entry »

Zile întregi fusese tulburată de scrisoare, până acum în momentul când telefonul a sunat … bineînţeles, era EL, dar ea nu ştia:
Read the rest of this entry »

Vin nebuniile, chestii noi, (ne)plăcute, vom vedea.

1. Vom avea câte o melodie de weekend, uite aşa să ne mai destindem. Va exista un banner în sidebar, care vă va duce la melodie când daţi click, vă mai explic mâine, odată cu prima melodie din această … “sesiune muzicală- Melodia de duminică“.
2. Mă apuc de scris o poveste, un fel de roman. Dacă îmi place cum iese, voi publica şi aici, să aud păreri. Acum, Dumnezeu cu mila.
3. Povestea EL şi EA se va termina curând, apoi începem alta, personaje diferite, situaţii palpitante, am văzut că vă plac … Eu cred că va fi interesant.
4. Curând vom mai face o poezie, dacă vreţi, rămâne la alegerea voastră, votaţi în poll. Pentru cei ce nu ştiu despre ce pălăvrăgesc eu aici, citiţi în sidebar, “gama” POETRY, adică aici şi aici.

După câteva zile, EA a primit telefon din partea acelui domn misterios, Laurenţiu. Au pus la punct ultimele detalii şi s-au întâlnit:

*- Presupun că dumneavoastră sunteţi soţia.
- Presupuneţi bine. Ce s-a întâmplat? Nu mă mai ţineţi pe jar, vă rog frumos.
*- Ştiţi, doamnă . . .
- Dacă aş ştii, nu aş mai fi aici!
*- Mă lăsaţi să vorbesc?
- Da, da, vă las, oricum nu am altă opţiune. Vreau doar să ştiu de ce a plecat şi dacă este bine acum. Eventual să îmi spuneţi şi unde îl găsesc.
*- Doamnă, îmi pare rău, eu nu am vorbit cu el decât la telefon, nici eu nu ştiu unde este. Mi-a dat trimis un plic, cu o scrisoare pentru mine şi una pentru dumneavoastră. De-asta v-am chemat, să vă dar biletul, probabil acolo vă explică tot. Eu plec acum, nu mai am nimic de făcut. Read the rest of this entry »

Sună telefonul:
- Alo!
- Alo, bună ziua! Doamnă, mă scuzaţi pentru deranj, dar am o serie de informaţii în legătură cu soţul dumneavoastră.
- De unde îl ştiţi dumneavoastră pe EL? Cine sunteţi?
- Îmi pare rău, am uitat să mă prezint, Laurenţiu mă numesc, sunt cel mai bun prieten al soţului dumneavoastră. Aş vrea să vorbim despre EL dacă se poate, să ne întalnim într-una din zile pentru a . . .
- Este mort?
- Poftim?
- EL . . . Este mort? Read the rest of this entry »

Acum începea să realizeze că nu este doar un coşmar amărât, EL chiar plecase.
Îşi osândea gândirea la singurătate infernală, la acea tăcere morbidă pe care afirmase cu ceva timp întainte că o detestă.
Echilibru psihic? Da’ de unde?! Era la pământ.
“Nu are nimic, eu ştiu că m-a iubit. Cine ştie ce s-a întâmplat de a plecat aşa . . . pe neaşteptate . . .” Îi cam plăcea să se amăgească, ce-i drept. Dar nimeni nu poate ştii de ce a plecat EL, cel puţin, nu încă.
“Trecuse ceva timp de când ziua nu mai păruse precum un an . . .”

Pe partea cealaltă, Read the rest of this entry »

Amintirile o copleşeau . . .

EA: Pe masură ce trece timpul şi distanţa dintre noi ramâne aceeaşi, cadrul devine tot mai apăsător, sufletul mi se îneacă în tăcere . . . Am închis din nou ochii, să poată să-mi rămână întipărită pe retină imaginea ta printre stele.
În univers nu mai existăm decât noi, iubirea noastră cu aroma de iarbă strivită, mii de stele ce ne acoperă, jerbe de alte stele în care ni s-a spart sufletul, ducându-ne unica fiinţă pentru o clipă, în absolut.

Da, rămăsese doar cu gândurile ce îi striveau fiecare lacrimă şi o întipăreau, fără a lăsa să se vadă pe chipu-i de înger, de care EL se îndrăgostise . . .

Tocmai trecuse o noapte infernală.
Nici bine nu deschise ochii şi îşi aminti scena de dinainte de a pune capu’ pe pernă. Îngrozitor, părea ireal . . . Se întreba dacă a făcut ea ceva greşit, dar nu auzea nici un răspuns . . . Mintea îi derula fiecare moment petrecut împreună cu EL, căci se cunoscuseră în liceu şi se putea spune că petrecuseră cam toată viaţa împreună.
Erau maturi acum, majori, dar sufletul rămânea un copil, şi cerea atâtea . . .

Se ridică din pat să îl caute în casă, dar nu era. Nu era nici măcar în sufragerie, aşa cum se aştepta întotdeauna să îl găsească. În schimb, pe masă era telecomanda şi un bilet pe care scria “porneşte dvd-ul”. Read the rest of this entry »

EA: Te iubesc!
EL: Bine.

Trebuie să ai relaţii ăn care cei doi sunt egali, dispuşi să ofere la fel de mult, nu unul din cei doi să vrea o aventură, şi celălalt iubire adevărată. Cred că de aici vine tot chinul, din dezechilibru, din faptul că oamenii nu sunt destul de siguri pe ei şi pe ce vor de la viaţă, sau de la ce-o fi. (Alain de Botton)

EA: Ce se întâmplă?
EL: Ce vrei să spui?
EA: Nu trebuie să te prefaci. Spune-mi! Te comporţi ciudat!
EL: Eşti paranoică. Lasă-mă să dorm!
EA: Dacă poţi dormi liniştit, fă-o! Noapte bună.
EL: La fel.

. . . .
Read the rest of this entry »

EL s-a întors din Spania. În cameră:

EA: Sunt atât de bucuroasă că eşti iarăşi lângă mine. Să nu mai pleci, te rog!
EL: Nu iubita mea, niciodată!
EA: Shh. . . Niciodată să nu spui niciodată!
EL: Nu fii prostuţă. . . Bucură-te acum, cât suntem împreună, regretele nu îşi au rostul. . .
EA: Read the rest of this entry »