Cred că ar trebui să băgăm şi şansele de a trece la latină tot la una, fără rezolvare Am luat-o urât de tot pe arătură cu latina asta… Mă întreba lumea ieri alatăieri la telefon, sau pe mess ce fac, iar eu pomeneam de latină. Deja devine enervant să scriu pe blog despre ea, dar, chill, marţi scap şi va veni APOCALIPSAAAA (tic)
Gata, nu mai aberez pe ziua de ieri/ azi, ajunge!

Amestec- tema zilei!

Amestec de teamă cu dorinţă de a încerca, deşi există posibilitatea de a greşi în orice moment. Nu e sfârşitu’ lumii, te ridici şi o iei de la capăt. Dacă nu ai căzut, cu atât mai bine, nu tre’ să mai faci efort să te ridici, eşti praf, mă rog, iar încep cu prostiile.
Amestec de căldură părintească şi dragostea ei/lui . . . E aşa plăcut să vă strângeţi în braţe, să vă simţiţi sufletele puse pe foaie şi împreunate printr-un magnific joc de culori, culori calde, specifice stării sufleteşti actuale . . .
Amestec, în acelaşi timp, dorinţa de a ieşi din mine, cu dorinţa de a rămâne aici şi de a ajunge într-un loc anume. Dorinţe spulberate de realitate? Hai, mă laşi? O să reuşesc, promit! Nu îţi promit ţie, ci mie! E un angajament pe care mi-l iau singură-singurică.
Amestesc de parfum floral cu gustul minunat de ciocolată . . . trecuse ceva timp de când nu mai mâncasem. Pare să aibă altă savoare . . . poate a unor buze catifelate, misterioase, învăluite într-o şoaptă ce-mi terorizează auzul în fiecare noapte, în momentul în care aşez capul pe pernă . . . Read the rest of this entry »