Azi, mâine şi, probabil, întreaga lună, mă revolt.

Mă revolt împotriva omului leneş, precum şi a celui inutil prin simpla-i voinţă. Aţi observat că până şi oamenii bolnavi au mai multă voinţă? Adică ei chiar eu, pentru că vor să progreseze … Bine, mai sunt şi alţii care se rezumă la a se plânge că sunt cu dizabilităţi şi gata. Ideea este că fiecare om are un scop, iar daca nu are, să şi-l găsească într-un final, nu?

Mă revolt împotriva favoritismelor. Tocmai pentru că e vremea lor, tocmai pentru că tre’ să pupi în cur şi să lingi în alte părţi ca să îţi fie bine. Tocmai pentru că este necesar să ai bani cu caru’, să ai un nume, să ai pile, să ai pe cineva în spate … toate astea pentru a îţi face un amărât de viitor. Iar daca te pui prost, te fut toţi în cur aşa cum le convine. E marfă, nu? Atunci, hai să ne pupăm în cur!
Read the rest of this entry »

Read the rest of this entry »

Dacă simţi nevoia să te regăseşti, dacă nu ai idee despre legătura dintre părinţi şi copii, dacă vrei ceva diferit, ceva special, ceva profund sau doar o legătură cu EL, mergi la biserică şi ascultă slujba despre mame, femei şi prunci.

E de plâns, nu alta. Dacă nici slujba asta nu înduioşează, nu înţeleg atunci ce suntem. Roboţi, poate? Mutanţi?
Cel mai frumos dar al vieţii, cel mai de preţ este pruncul- aşa spune preotul.
Mama, în tinereţe, a avut probleme de sănătate şi a făcut multe tratamente pentru a reuşi să aibă un copil, a chinuit mult. Mă gândesc şi compar numai fobia mea faţă de injecţii cu toate spitalele prin care a trecut ea, toate acele, toate tratamentele, toate analizele, toate tâmpeniile la care s-a supus pentru a avea lângă ea un motiv în plus să trăiască.
Read the rest of this entry »

Fiecare iubeşte, dar uită să o spună, îi e teamă să o facă, sau pur şi simplu nu vrea să o dea în bară.
Fiecare îşi spune iubirea în poezie, în proză, în cântec, în cuvinte simple, în orice mişcare, gest, dar ea există în sufletul tuturor.

Tu cum iubeşti?

A iubi:

1. înseamnă totul
2. ştie oricine
3. rămâne o enigmă
4. puţini o demonstrează
5. mulţi vorbesc, puţini simt

(…)

Sau desptre faptul că nu totul este aşa cum ne dorim, uneori suntem nevoiţi să facem diferite lucruri, să acţionăm total împotriva voinţei noastre, motivele apar de oriunde ….

Discutăm curând!

p.s. am schimbat melodia de duminică

Ştim bine … noi fetele, că ei, reprezentanţii sexului masculin au rare momente de sinceritate. Şi dacă nu sunt foarte rare, sunt oricum mult mai rare decât ale noastre.

Dar noi îi iertăm, de fapt, le acceptăm acest lucru pentru că nu avem încotro, pentru că îi placem/iubim aşa cum ne sunt daţi.
În general, momentele astea de sinceritate îşi fac apariţia după ce se întunecă; sau după ce au parte de o întâmplare gravă care îi marchează, sau după ce văd un film patetic, sau o situaţie înduioşătoare, mai sunt variante, în orice caz …

Cred că asta îi face aşa speciali pe unii dintre ei, faptul că nu “se confesează” aşa de des, păstrează totul pentru un anume moment, ştiu cum să îţi spună că te iubesc, ştiu cum să îţi spună că le e dor de anumite locuri, de părinţi, de anii care au trecut şi au o modalitate aşa drăguţă de a o face.
Dacă s-ar vedea unii pe alţii în astfel de posturi, ar zice: Read the rest of this entry »

• nu am băut Cola. Îmm, cam de 4 zile, sau 5, nu mai ştiu sigur. Încerc să mă las … încerc, am zis. Oricum, simptomele au apărut, mi-e rău de vreo 4 zile: dureri de cap, ameţeli, stări de nervi aka isterie .

• practic dansuri afrikane, eu singurică, fără ajutor. De ce? Sunt sănătoase, iar eu am nevoie pentru că m-am moleşit de tot, gâfâi chiar şi când urc cele două etaje pentru a ajunge în casă.

• manânc mere ca o disperară. Cred că nici femeile gravide nu au poftă cum am eu.

• iubesc

• scriu mailuri de plăcere, zilnic cel puţin unul.

• mă amuz pentru că există persoane cu adevărat proaste. Şi eu care credeam că doar …. nevermind.

• Bancheru’ a grăit un mare adevăăăăr

• m-am săturat de muci … nu de aia din nas, ci de ţânci enervanţi care pică mereu la momentul nepotrivit, de loc nici nu mai vorbim. Deşi, dacă stau şi analizez situaţia cu atenţie o să vorbesc curând şi despre cei din nas, cred că răcesc. Magnific.

• cică am învăţat. Un căcat. Am căscat ochii 5 minute în caiete, apoi m-am uitat pe geam, apoi am dansat, apoi am cantat, apoi am vorbit la telefon, apoi am scris mesaje, iar într-un final îmi aminteam că tre’ să învăţ şi repetam scena.

Dar … noi să fim sănătoşi.

- Bună seara, mamă!
- Ce faci, Andrei? Cum a mers treaba? Ai găsit de lucru? îl întrebă mama cu inima la gură.
- Da şi nu.
- Fii mai explicit, te rog.
- Da, am găsit, dar trebuie să merg cu o parteneră luni, altfel nu mă pot angaja oamenii. Altfel spus, slujba este, de la început, pe jumătate pierdută.
- Nu fii pesimist! De ce nu o suni pe Dora?
- Pe Dora? Mamă, să fim serioşi, nu am mai vorbit de când ne-am despărţit, iar asta a fost cam acum un 7 luni. O să creadă că o caut din pur interes, iar tu ştii bine că nu este aşa …
- Da, ştiu că o iubeşti chiar şi acum, tocmai de aceea îţi spun, fiule, nu ai nimic de pierdut. Poate ar deveni chiar un prilej pentru ca voi doi să vă împăcaţi.
- Eh, mamă, tu de bunăcredinţă, ca întotdeauna.
- Deci, o suni, Andrei?
- Mă mai gândesc, promit.
- Foame nu îţi este? Am pregătit o mâncare de cartofi excelentă, fără pic de modestie. Doar mă ştii, sunt o bucătăreasă desăvârşită, altfel …
- Spune, mamă, vroiai să spui de tata, nu?
- Nu, nu, fiule … Îmi pare rău, nu pot să mă abţin câteodată.
- E ok, mama, hai să mâncăm, apoi mergem să ne odihnim.
Read the rest of this entry »

(…) sfârşit de primăvară … noapte ploioasă de mai.
Picuri de apă curgeau abundent din înaltul cerului, loveau fără milă umbrele jucăuşe ce se perindau de-a lungul unor străzi de cartiere mărginaşe.
Deşi era seară, trecut de orele 21.00, copii se jucau în ploaie. Era, într-adevăr, o plăcere de neimaginat să alerge desculţi pe asfaltul scăldat de apa ce se revărsa fără cea mai mică reţinere.
Pe cealaltă parte, oameni care terminaseră munca se îndreptau cu paşi repezi, grăbiţi probabil de ploaia abundentă, către localul din capătul străzii- Passion.

Passion era genul de local unde găseai ce îţi poftea inima: de la băuturi şi spectacole de dans, până la filme şi femei de noapte.

Vinerea era cea mai aglomerată zi, era şi ultima zi de muncă.

În acest stat există o lege care interzice locuitorilor să munească sâmbăta şi duminca . Perfect. O seară întreagă de petrecut în acest local precum într-o grotă a Paradisului.

- Se pare că vom avea o seară mai aglomerată decât de obicei, Iulia! Read the rest of this entry »