Iubim
Posted: August 20 2008Nu ne naştem cu posibilitatea de a alege dacă să iubim sau nu cu atâta intensitate, nici măcar nu putem alege dacă să iubim sau nu o anume persoană…. şi totuşi, iubim ca nebunii!

Nu ne naştem cu posibilitatea de a alege dacă să iubim sau nu cu atâta intensitate, nici măcar nu putem alege dacă să iubim sau nu o anume persoană…. şi totuşi, iubim ca nebunii!

Era abia o biată femeie ce pusese întreaga viaţă familia pe primul loc. Îşi lăsase cariera muzicală pe planul doi, deşi muzica, încă din copilărie, fusese precum aerul. Părinţii nu i-au permis, nu au acceptat ca ea să facă o carieră din asta, pentru că, pe vremea aceea numai femeile uşoare erau considerate căă intră în acest domeniu. Dar pentru ea nu contase, îndrăgise muzica, cânta cu o poftă incredibilă, în voce se resimţea dragoste şi pasiune, plăcere şi dorinţă.
S-a căsătorit cu cel pe care părinţii ei nu l-au vrut. Mama îi spunea: uh, mamă, da’ ce îţi place ţie la el? Uite ce buze mari are!“… Dar ei nu i-a păsat de ce spuneau părinţii, sau cei din jur, era fată din provincie, neiniţiată, neştiutoare, inocentă şi plăpândă. El era alesul, cu el s-a căsătorit!
Noaptea nunţii trebuia să fie perfectă. Şi asta fost exact…un dezastru. A ajuns la vorbele părinţilor. El nu era chiar ce păruse la început. S-a îmbătat, a început să aducă injurii, să spună că ea nu e virgină- ceea ce pe vremurile de atunci era o jignire imensă, mai ales că pentru biata fata el era primul iubit/soţ.
A suportat toate astea, a zis că au să treacă şi vor rămâne doar un album de amintiri neplăcute. Dar viaţa i-a demonstrat că nu era chiar aşa. Viaţa nu e ca în filme!
Situaţia proastă în familie a continuat, el era un om duşmănos, răutăcios, nu suporta să o vadă pe ea că are succes în cariera muzicală.
- În seara asta mă duci şi pe mine, te rog, la restaurantul X? Am o cântare!
- Ei, a grăit cântăreaţa, ha ha! Nu te duc, mi-e greu să conduc acum, îi răspundea el în batjocură.
… Timpul trecea, dar relaţia lor nu se îmbunătăţea cu nimic. Ea încerca să îi facă mereu pe plac, spăla şi călca de câteva ori pe zi ca să îl ţină curat, căci fusese genul de om care ar fi făcut orice să aibă o familie fericită, strălucitoare. El însă, nu, era nepăsător, indiferent, cinic de multe ori.
Îşi doreau un copil. Mai mult ea, ce-i drept, dar nici el nu lăsa treaba în bătaia vântului. Câţiva ani buni au mers din doctor în doctor, din oraş în oraş, pentru că nu puteau avea copii, ea avusese probleme cu o răceală “simplă” cum îi zicem noi astăzi, dar care a cauzat într-un hal fără de hal. Furtunele, seringi, pastile, analize, toate nebuniile prin care trecuse păreau nimic în comparaţie cu împlinirea visului de a avea copil, cu mulţumirea sufletească de a fi făcut ceva în viaţă care să conteze cu adevărat. După toate aceste, Dumnezeu le-a ajutat şi au avut un copil, o fetiţă care a reuşit să mai aducă armonie în casă, fericire şi energie. Însă nu pentru mult timp…..

Poza este luată de aici, recomand să răsfoiţi.
Aceasta nu este o poveste, ci o relatare, fără strop de ficţiune deci.
Nu s-a terminat aici!
Un bâlbâit întreabă un trecător:
-Ştitti, ccccumvva undddee estte şccoallla dde bbâllbâiţi?
- De ce vă trebuie? Văd că vă bâlbâiţi fără cusur!
Aţi observat că termenii utilizaţi cu precădere în zonele de trai ale românilor sunt “cocalar” şi “pitzipoancă” (cu tz)?
Mai nou, lumea întreagă începe să se împartă în 3 categorii:
Nu e părerea mea, ferească Dumnezeu, observ doar părerile altora.
Asta pe lângă alte chestii tâmpite care par să fie la modă…. multe sunt! Printre ele? Să fii ateu- Doamne cât urăsc chestia asta!
Nu e bunus, e melodie în post, na!
Într-o zi se duce soacra în vizită la noră. Nora îi iese în întampinare şi o întreabă :
- Mamă soacră, cât ai de gând să stai pe la noi ?
Soacra răspunde :
- Atât cât voi fi bine primită!
Nora :
- Nici la o cafea nu stai?
Bună ziua, aveţi apă rece?
Bineînţeles!
(iau sticla în mână şi îmi zic în gând: apa asta nu cumva e ca şi cum aş lua-o din vitrină? Sticla era abia rece, sucul era la temperatura camerei)

Din seria scheletu’ nebun, avem:
wallpaper 1 - e fantastică “schema” asta. Muream de ciudă când eram micuţă, că nu reuşeam să fac aşa.
wallpaper 2 - pentru microbişti
wallpaper 3 - cu toţii avem nevoie de una din asta, e vară, unii put şi nu se simt.
wallpaper 4 - plictis?
Un dentist din Marea Britanie a revoluţionat domeniul stomatologiei prin introducerea unui sistem laser care tratează dinţii fără anestezie şi fără durere, conform Daily Mail.
Potrivit medicului Emmanouel Koloutsos, de la Harley Street Dental Clinic din Southwick, Sussex, spre deosebire de tratamentul standard, cu turbină stomatologică, laserul are avantajul de a trata rapid şi fără complicaţii cariile dentare.
90 de euro, o plombă cu ultraviolete
Laserul acţionează prin încălzirea moleculelor de apă existente în zona cariată a dintelui. Odată încălzită, partea afectată este distrusă. Mai mult, laserul distruge orice bacterie prezentă în zonă, astfel încât partea sănătoasă a dintelui, care rămâne teafără în urma tratamentului, este sterilizată. Astfel, nu mai există riscul apariţiei unei infecţii.
Ulterior, dintele se plombează. În opinia dr. Koloutsos, în cel mult zece ani, fiecare cabinet stomatologic va avea la dispoziţie un sistem cu laser care în prezent costă în jur de 55.000 de lire sterline. Preţul unei carii „lucrate” cu laserul este în jur de 90 de euro.
Bine că spun şi ei după ce am am pus 3 plombe şi am scos 3 măsele în mai puţin de 2 luni… cu dureri cu tot, chin, frică, unghii roase, nopţi nedormite, stări de vomă şi tot tacâmu’.
Bine că avansează medicina după ce devenim masochişti.


De când aşteptam să ajung aici…. De fapt, să ajung la volan.
Acum, Dumnezeu cu mila!
Abia mă apuc să învăţ, mai e ceva până dau.
Now, huz io mama?
