Mi-am dat seama de unde au ăştia mici atâta energie: o sug pe a noastră. Fără să vă gândiţi la cine ştie ce tâmpenii, mă refeream la faptul că ne ia toată vlaga din noi, da,da, fără nici un fel de glumă. Postul ăsta îl scriu de la faţa locului,sunt într-un părculeţ de distracţii pentru drăcuşori. Am venit aici doar ca să iau o gură de aer, dar cred că voi pleca cu o porţie bună de râs la pachet şi cu ceva dureri de cap.

Domnule da’ au energie, nu glumă, aleargăăă şi ţipăăăă…. Toate ca toate dar când ţipă îmi vine să îi joc pe cap. Veni una mică şi urlă aşa cu stil în urechea mea stângă: “Andreeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaa!”… God, damn it! Mă epuizează psihic.
Deşi pare un paradox, îmi plac ăştia micuţi, kinderii (aşa am văzut că se zice în ziua de azi- let’s be trendy!);
Ziceam că îmi plac… ah, da, mai ales copii până în 2 anişori, sunt drăguţi, mă, şi inofensivi… sunt ANGELICI… dar când încep să crească, să ţipe, să chirăie, să se smiorcăie, e de rău tată. Nu că până la 2 ani nu ar face aşa ceva dar… îmi plac mie.

Hah, apropo de copii. Aţi observat: dacă întrebi părinţii câţi copii vor să aibă şi ce sex să fie încep să enumere, să descrie, să abereze. Nu s-a gândit nimeni că cel mai mult contează să vină copilul sănătos pe lume? Eu vreau asta: să am un copil sănătos (nu acum, atunci… când va fi vremea). Până atunci prefer să rămân un copil bleg…..

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Părinţii de azi, copii de mâine
• Avem vreme să…
• Iubim
• Speranţă
• Poftă de noroc
• Îmi place!
• mare,mare,mare

Tags: a iubi, copii, copilărie, distracţie, inocenţă, naştere, părculeţ, sarcină, viaţă

This entry was posted on Wednesday, July 16th, 2008 at 7:32 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.