Ştii tu, când ţi-e viaţa mai dragă, atunci cade bomba şi face ravagii. După mii de războaie duse contra danturii mele minunate, sunt mai rău ca niciodată.
Murphy ăsta e enervant rău: Dacă te simţi bine, nu fi îngrijorat, va trece.
Niciodată să nu zici că e totul perfect, dar nici să te plângi ca un moş muribund că totu’ merge prost, că vine sfârşitu’ lumii. Treaba e relativă. Cert e că în mai puţin de un minut realizezi cu adevărat că nimic nu e important în viaţă, că totul este relativ, că nimic nu este sigur, nici veşnic.
… poate realizezi doar că ar trebui să te bucuri de ce ai, să apreciezi pe cine ai… să simţi….
04
Jul
2008
Chin, durere, Dumnezeu cu mila!
|
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
2 raspunsuri
-
[...] Închid cu o pleoapă grea toate lucrurile din jur, şi le sting şi le distrug şi le calc în picioare şi le arunc… Azi nu suport privirile care reuşesc să-mi vadă goliciunea. Încerc să trec peste interogaţiile existenţiale grave şi nu-mi mai rămâne decât o speranţă gata şi ea să se stingă. Cum naiba e posibil să…? …. am zis că las întrebările deoparte.” Cam aşa au descurs zilele astea, chin, durere, Dumnezeu cu mila! [...]



Friday, 4. July 2008