Loading ...
stii tu….
Succes cu blogul.
Eu am facut motocross si nu mi-am facut nimic frumos, doar cicatrici...
“Urmeaza intrarea în haos. Mai e un pas spre nebunie, nu ai cum să împiedici acest lucru …
Luciditatea rămâne doar o iluzie şi se transfigurează în confuzie. Realitatea mea interioară nu mai are nici o legatură cu cea exterioară şi blochez involuntar accesul oricărei persoane. Vreau să închid ochii şi să mă pierd în muzică, întoarcerea în realitate nu mai e demult o opţiune. Văzul şi auzul mă înşeală şi totul e străin de mine … sunt gânduri imbecile, dar inevitabile.
Ajută-mă să scap de ele, prinde-mă de mână şi spune-mi că trebuie să mă trezesc!
Aş vrea să plouă. Şi să plouă zile după zile. Şi să tot plouă. Mă simt extenuată. Mă gândesc la timp, el nu vindecă rănile, ci doar trece… E peste orice nivel psihic al înţelegerii. Chiar nu simţi nevoia mea de absolut? Nu am nici o certitudine, în legatură cu nimic. Doar intuiţii, bănuieli şi temeri. Asa sunt lucrurile. Când e vorba de lucruri serioase, putem doar crede. Cuvintele nu sunt decât promisiuni.
Gânduri stupide. Gânduri revoltător de stupide. Sunt lipsită de caracter, lipsită de voinţă. Total lipsită de mine. Pentru că asta nu sunt eu…
te simt foarte uşor, ca o adiere, ca o atingere atentă. Nu înţelegi şi nici nu ai să înţelegi, ai să te pierzi în confuzie şi mai mult dacă încerci să te împotriveşti nebuniei mele.
Oricum o sa fim mereu împreună, dar separat. Şi semiprezenţa ta mă aduce în pragul disperării. Iar sentimentul de nelinişte e mai complex decât teama absenţei tale totale. ”
- Iubitooo, trezeşte-te, este timpul să mergem să luăm rezultatul analizelor!
- Imediat, mai stau 5 min, răspunse Adela. Ah, ce era cu gândurile alea tâmpite de mai devreme? Era vis? Cred că era subconştientul … sau cum? Doamne, doar nu încep să o iau razna!
- Iubito, vorbeşti singură, din nou?
- Cum adică din nou?
- … şi mai devreme ai făcut-o, în somn.
- Înseamnă că nu era vis …
- Ce vrei să spui, Adela?
- Ah, nimic, stai liniştit, mă gândeam doar la analizele alea!
- Hei, totul va fi bine, nu te îngrijora! Eu sunt oricum alături de tine şi o ştii bine.
- Hai, te rog, să mergem şi să încheiem discuţia.
“Eu sunt absurdă. Durerea mă apropie de mine însămi. M-am trădat. Mi-am trădat colţurile din inima mea şi am lăsat să se vadă ceea ce trebuia să cunosc doar eu. Sufletul meu e contradictoriu. La fel si mintea imi e… Dumnezeu să îmi ajute să fi ieşit rezultat bun la analize ” - gândea Adela înainte de a ieşi pe uşă.