Dacă simţi nevoia să te regăseşti, dacă nu ai idee despre legătura dintre părinţi şi copii, dacă vrei ceva diferit, ceva special, ceva profund sau doar o legătură cu EL, mergi la biserică şi ascultă slujba despre mame, femei şi prunci.

E de plâns, nu alta. Dacă nici slujba asta nu înduioşează, nu înţeleg atunci ce suntem. Roboţi, poate? Mutanţi?
Cel mai frumos dar al vieţii, cel mai de preţ este pruncul- aşa spune preotul.
Mama, în tinereţe, a avut probleme de sănătate şi a făcut multe tratamente pentru a reuşi să aibă un copil, a chinuit mult. Mă gândesc şi compar numai fobia mea faţă de injecţii cu toate spitalele prin care a trecut ea, toate acele, toate tratamentele, toate analizele, toate tâmpeniile la care s-a supus pentru a avea lângă ea un motiv în plus să trăiască.

O mamă iubeşte cu adevărat pruncul căruia îi dă viaţă. Ceea ce fac târfele din ziua de azi, gesturi prin care îşi alungă copii de acasă, asta ca să nu mai vorbim despre fiinţele alea infame care îşi omoară copii la naştere, sau îi părăsesc, sau chiar despre acelea care fac avort … toate astea sunt dovezi ale unei fiinţe abjecte, ale unui caracter demn de scârbit, ale lipsei de sentimente.

Orice fiinţă în lumea asta are dreptul la viaţă, are dreptul să fie iubită şi să iubească, să primească atenţie şi îngrijire. Cu ce drept îi sunt refuzate? În nici un caz cu dreptul pe care şi-l asuma alţii de a lua vieţi …

Ce merită o mamă?

Părerea mea: mama merită tot ce e mai bun. Să dea Dumnezeu să primească tot ce îi doresc eu, să găsească măcar acum, la o vârstă înaintată, un strop de fericire care să o poată face să uite de toate nebuniile prin care a trecut, cel puţin pentru o perioadă.
Mama este o floare sfântă care îmi este îngrijitor, dar mai presus de toate îmi este şi prietenă. Este ca o carte de poveşti ce îmi dezvăluie ce este bine si ce este rău, ce este drept şi nedrept, frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite şi care nu sunt, modul cum să treci prin această lume cu “capul sus”, de aceea merită atenţie şi dragoste, îmbrăţişări şi îngrijiri, zâmbete şi cuvinte frumoase.

În încheiere, îmi doresc ca fiecare copil fie e mai mare sau mai mic să nu uite niciodată că mama este cea mai de preţ comoară pe care o avem, este cea care ne călauzeşte paşii în viaţă, fiind singura femeie ce merită să-i fie acordată importanţa cu adevărat necesară.

Să oferim iubire, să avem încredere, să apreciem părinţii; asta până nu vine o zi ….

Tags: a iubi, cafenea, lumea de azi, mama, motive, ştie Oana

This entry was posted on Tuesday, May 13th, 2008 at 3:00 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.