Sufletul- criminal nepedepsit (capitolul II)

- Bună seara, mamă!
- Ce faci, Andrei? Cum a mers treaba? Ai găsit de lucru? îl întrebă mama cu inima la gură.
- Da şi nu.
- Fii mai explicit, te rog.
- Da, am găsit, dar trebuie să merg cu o parteneră luni, altfel nu mă pot angaja oamenii. Altfel spus, slujba este, de la început, pe jumătate pierdută.
- Nu fii pesimist! De ce nu o suni pe Dora?
- Pe Dora? Mamă, să fim serioşi, nu am mai vorbit de când ne-am despărţit, iar asta a fost cam acum un 7 luni. O să creadă că o caut din pur interes, iar tu ştii bine că nu este aşa …
- Da, ştiu că o iubeşti chiar şi acum, tocmai de aceea îţi spun, fiule, nu ai nimic de pierdut. Poate ar deveni chiar un prilej pentru ca voi doi să vă împăcaţi.
- Eh, mamă, tu de bunăcredinţă, ca întotdeauna.
- Deci, o suni, Andrei?
- Mă mai gândesc, promit.
- Foame nu îţi este? Am pregătit o mâncare de cartofi excelentă, fără pic de modestie. Doar mă ştii, sunt o bucătăreasă desăvârşită, altfel …
- Spune, mamă, vroiai să spui de tata, nu?
- Nu, nu, fiule … Îmi pare rău, nu pot să mă abţin câteodată.
- E ok, mama, hai să mâncăm, apoi mergem să ne odihnim.

După o cină savuroasă, o privire călduroasă din partea mamei şi încurajări pentru noua slujbă, oricine ar fi dormit cu sufletul împăcat. Din păcate, acesta nu era şi cazul lui Andrei.
Întreaga noapte pare să devină zi pentru el … Gândurile îl măcinau uşor-uşor, pe nesimţite, spaţiul devenea din ce în ce mai strîmt din lipsă acută de imaginaţie; tot ce trăia în el era frustrarea pătată cu un strop de regret faţă de ce ar fi putut face pentru tatăl său.

Sfârşitul de săptămână trece pe nesimţite, însă Andrei este hotărât să nu o sune pe fosta iubită- Dora; orgoliul şi teama de a da ochii cu ea fără a ştii cum ar putea reacţiona fiecare aveau o putere extraordinară de a-l domina.
„Poate mă vor primi la Passion şi fără parteneră, nu am decât să îmi încerc norocul. Cu Dumnezeu înainte!”
Ceasul nu s-a oprit nici de data asta, continua să treacă peste fiecare oră, asemenea unui nebun ce fugea în căutarea iubitei sale demult pierdute.

Luni, orele 20.00. Andrei se prezintă la Passion, îşi ia inima în dinţi şi merge în biroul patronului:
- Bună seara, domnule Anghel!
- Andrei, îmi pare bine să te revăd, seara bună! Eşti gata pentru o seară grandioasă?
- Îm … da, sunt pregătit, doar că ….
- Ai adus partenera cu tine? De ce nu o pofteşti în birou?
- Tocmai asta este problema, nu am găsit nici o parteneră, dar promit să rezolv.
- Băiete, îmi pare rău, ţi-am spus că nu te pot angaja dacă nu vii cu o fată. Cu cine vei dansa?
- Vă propun ceva. Lăsaţi-mă să îmi fac în seara aceasta numărul pe care am vrut să îl fac vineri. Am înţeles că atunci nu s-a putut, dar acum nu aveţi nimic de pierdut şi, în plus, nu vă permiteţi să rămâneţi cu programul gol.
- Eh, băiete, se pare că m-ai prins. Acum nu am ce zice, fă-ţi numărul, apoi discutăm. Mergi la bar şi discuţi cu Rareş, barmanul.
- Vă mulţumesc din suflet.
- Da, da, cum spui tu, acum du-te!
„Domnul Anghel nu este un om rău, doar că nu îi place să piardă bani”, gândea Andrei.

La bar:
- Bună seara, eu sunt noul dansator, Andrei.
- Salut, prietene, Rareş mă numesc. La 9 intrii şi îţi faci numărul. Unde ţi-e partenera?
- Of, nu am parteneră, e poveste lungă, voi face solo.
- Ok, tu ştii mai bine, eu mă limitez la paharele mele.
- Rareş, eu nu înţeleg ceva. Sper să mă poţi lămuri. Cum se face că, deşi există o lege în stat pentru ca omul să nu muncească în weekend, acest local este deschis şi se munceşte.
- Vezi tu, Passion a devenit un loc perfect pentru ca locuitorii oraşului nostru să îşi petreacă timpul, mai ales seara, fapt pentru care, suntem singurii cărora le este permis să lucreze.
- Înţeleg. Acum voi merge până afară, pe urmă intru să îmi fac numărul.

Andrei are ceva emoţii, însă este un băiat cu capul pe umeri şi ştie că trebuie să arate ce poate pentru a obţine acest loc de muncă.
Se strânse ceva lume şi în lunea asta în local. O doamnă, îmbrăcată într-o rochie ce-i venea pănă deasupra genunchilor, de un roşu orbitor, dar în acelaşi timp, încântător şi provocator, vine în fiecare seară în speranţa unui spectacol de dans. Se pare că în seara aceasta dorinţa îi este îndeplinită, şi încă într-un mod extrem de plăcut.
Andrei pare să fi avut priză la public, mai ales în ceea ce priveşte sexul feminin şi nu numai. Este un profesionist, nu are nimeni ce îi reproşa, este chipeş, cu o educaţie aleasă, lucrul care se citea în ochii-i căprui, acei ochi ce ascundeau, totuşi, o tristeţe de nedesluşit.
Doamna în roşu nu se sfii nici măcar o clipă în a-l privi pe Andrei cu o atenţie deosebită, iar acest lucru îl observase şi el.
- Domnule Anghel, aş dori să vorbesc cu dumneavoastră despre băiatul care a dansat.
- A, despre Andrei. Da, este nou, dar nu are parteneră, nu cred că va rămâne.
- Ce vreţi să spuneţi, băiatul este excelent!
- Doamnă, aceste complimente ce vin din partea unei cliente fidele ca dumneavoastră nu pot fi trecute cu vederea, însă …
- Nu are parteneră aţi spus, nu?
- Da!
- Asta este singura problemă?
- Da, este singura, dar nu poate fi trecut cu vederea acest lucru, însă nu este vina lui, mie îmi pare tare rău.
- Nici o problemă, am găsit eu soluţia…