Huhaaa! (şcoală, baliverne, pălăvrăgeală, perle, nu)

• Replici arzătoare:

Robi: pădurea cu pomi de la marginea oraşului
Cu ocazia asta îmi aminti de un fost coleg care făcuse o compunere la română în clasa a7a, în care a folosit “structura” sat rural.

Eu: Bună ziua, domnu’!
Profu’ de muzică: Bună ziua! Ce faci?
Eu: Bine.
Profu’: Cui?

Robi: Doamna dirigintă, dar când aflăm rezultatele .. pentru concursul acela antidrog?
Diriginta: Da’ de ce mă întrebi pe mine? … Am faţă de consumatoare?

• Teze: 3 într-o săptămână- istorie + latină + engleză

E de căcat, da’ şi când oi scăpa să se ducă ei la şcoală, mămică! Eu una nu mai dau pe acolo

Am publicat şi eu nişte poezii în franceză într-o revistă, acum se pare că am câştigat premiul I în urma unui concurs, tot pe baza acestor creaţii. Eu … franceză … rahat … nu sunt jmecheră.
Nu mă laud, încerc să ies în evidenţă, să arăt că ştiu ceea ce, în fond, nu ştiu; vreau să te prostesc în faţă, să te scuip, să te ameţesc, să îţi cânt, să îţi zic două de dulce, pentru ca apoi să o iau de la capăt până îţi pui mâinile în cap.

• Ce zi ciudată!

Uite, m-am învăţat prost, să fug de responsabilităţi. Dau înapoi, dar nu sunt rac … cred că nici drac.

• Ok, hai s-o lăsăm baltă, asta a fost pe arătură.

Ultima întrebare: cât de bleg tre’ să fii să stai cu mâna pe cartea pe latină şi să ţipi la colegu-to:
- Băăă, unde puseşi cartea mea de latină? Şi nu mă lua cu chestii gen “nu ştiu”!
- Nu e asta? (arătând spre mâna mea)
- A, uite că asta e! …. (damn)