Suntem singuri
Vreau să îţi spun că toţi suferim. Da, da, suferim de singurătate şi nu e unul care să scape de boala asta nenorocită.
Problema e că ne închidem în noi ca să . . . ca să suferim mai bine, să fim singuri cu noi. La naiba! De ce? Doar suntem singuri oricum, într-un fel sau altu’.
Unu’ spune că e singur în pat . . . Altu’ că e singur în cameră . . . Mai există şi vreunul de e singur la părinţi . . . singur pe lume, singur mereu, peste tot. Toţi suntem singuri, doar că unii nu vor să o accepte, sau alţii sunt, pur şi simplu, mult prea naivi.
De ce îţi vorbesc despre asta? Eh, na! Toţi vorbim despre singurătate. Probleme au existat dintotdeauna 
, noi doar le-am descoperit şi acum abia ne lovim de ele . . . Şi avem impresia că nouă ne e cel mai greu, că suntem cei mai nefericiţi şi loviţi de soartă. Ma rog, unii probabil s-au mai trezit la realitate.
Da, da, problemele astea se ţin scai de noi, viaţa se ţine scai, pentru că viaţa nu rezumă la “fericire”, vise, visuri, iluzii, complimente şi orice alte lucruri pozitive.
Spuneam că probleme se ţin scai de noi. La fel şi datoriile, şi tristeţile . . . şi asta ce vrea să însemene? Având în vedere că mulţi sunt(em) atât de slabi picăm. Unde ajungem? Asta e problema. . . Nu ajungem nicăieri. Şi cu ce ne alegem? Cu prafu’ de pe puşcă, după cum se zice.
Iubitul/a te-a părăsit, strigi în stânga şi-n dreapta, dar mai ales, strigi în tine că eşti singur/ă. Eşti atât de singur/ă, încât se vede peste tot . . . Chiar şi pereţii sunt singurim unu’ lângă altu’ . . . singuri, la fel ca noi, oamenii.
Pasărea, ajunsă la maturitate zboară departe de ai ei, singurăăă . . . fără nimeni lângă ea. . .
Orice obiect e singur şi tot ce-i de-al său e singur . . . aşa şi haina şi tot ce-i în garderobă lângă ea . . singure toate lucrurile . .
Doamne cât de singuri suntem cu toţii! Şi încercăm să ne ascundem de propriul adevăr. . .
Tags: ciudăţenie, empty, idei, melancolie, nebunie, singurătate, spune o nebună, tristeţe
Loading ...
April 21st, 2008 at 4:00
Singuratatea ea mă asteapta să-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.
Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.
Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.
Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.
A mea - Nichita Stanescu
CLaudia a postat ultima data: 2% din impozitul pe venit pentru ONG-uri
June 2nd, 2008 at 8:35
Atat de’adevarat….
Dar prea putin spuse
Lasandu’ti capul plecat
Ne’avand lacrimi deajunse
Caci singuri ne’am nascut
Sa pasim prin singuratate
Pe’un drum necunoscut
Pan la singuratatea moarte