Cred că ar trebui să băgăm şi şansele de a trece la latină tot la una, fără rezolvare Am luat-o urât de tot pe arătură cu latina asta… Mă întreba lumea ieri alatăieri la telefon, sau pe mess ce fac, iar eu pomeneam de latină. Deja devine enervant să scriu pe blog despre ea, dar, chill, marţi scap şi va veni APOCALIPSAAAA (tic)
Gata, nu mai aberez pe ziua de ieri/ azi, ajunge!

Amestec- tema zilei!

Amestec de teamă cu dorinţă de a încerca, deşi există posibilitatea de a greşi în orice moment. Nu e sfârşitu’ lumii, te ridici şi o iei de la capăt. Dacă nu ai căzut, cu atât mai bine, nu tre’ să mai faci efort să te ridici, eşti praf, mă rog, iar încep cu prostiile.
Amestec de căldură părintească şi dragostea ei/lui . . . E aşa plăcut să vă strângeţi în braţe, să vă simţiţi sufletele puse pe foaie şi împreunate printr-un magnific joc de culori, culori calde, specifice stării sufleteşti actuale . . .
Amestec, în acelaşi timp, dorinţa de a ieşi din mine, cu dorinţa de a rămâne aici şi de a ajunge într-un loc anume. Dorinţe spulberate de realitate? Hai, mă laşi? O să reuşesc, promit! Nu îţi promit ţie, ci mie! E un angajament pe care mi-l iau singură-singurică.
Amestesc de parfum floral cu gustul minunat de ciocolată . . . trecuse ceva timp de când nu mai mâncasem. Pare să aibă altă savoare . . . poate a unor buze catifelate, misterioase, învăluite într-o şoaptă ce-mi terorizează auzul în fiecare noapte, în momentul în care aşez capul pe pernă . . .
Amestesc de voce aparent tristă, cu sentimente ce trezesc sufletul din nou la viaţă . . . Aş vrea să o numim melancolie doar. Are şi ea rostu’ său, propriile părţi negative/ pozitive . . .
Amestec de iubire şi sacrificiu, toate astea în atât de puţin timp . . . Două lucruri atât de diferite, dar legate printr-un lanţ nenorocit, imposibil de îndepărtat . . .
Amestesc de durere şi plăcere, în acelaşi timp . . . Nu e masochism, e doar ceva ciudat. Sau nu? Nu poate ştii decât cel aflat în pielea personajului de care vă vorbesc.
Amestesc de vorbe şi sentimente, toate astea dau putere, dar te pot doborî aşa uşor, te înalţă ca să aibe de unde să dea cu tine, să simţi lovitura şi să nu o uiţi. Şi ce? Vreau să văd dacă doare chiar aşa de tare precum se spune. . . Oamenii se mai înşeală!
Amestesc de dimineţi însorite cu calmul ploii agitate . . . Cum adică ce descriere e asta? Mai scuteşte-mă şi citeşte acolo în continuare dacă îţi place. . . Să alergăm prin ploaie ca nişte nebuni, căci am pierdut acest obicei de când am mai crescut “o leacă” . .
Amestesc de nisip fin cu briza blândă a mării . . . Deşi eu nu înţeleg de ce e blândă! Eu vreau să fie dură, să simt că am fost acolo, să realizez că nu a fost un vis, ba chiar să nu pot uita momentele acelea . . . Atâta vreau şi o să obţin!

(va urma)

Tags: a iubi, amestesc, faleză, nebunie, ştie Oana, una tare, vreau

This entry was posted on Sunday, April 13th, 2008 at 11:46 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.