Pasărea Phoenix- RENAŞTERE
La pământ . . . Acolo jos, da! Psihic vorbind e mult mai greu, căci nu poate veni ajutor de oriunde . . . Depinde de forţa ta, de capacitatea de a analiza lucruri, greşelile, ezitările şi toate cele . . .
Încetează să mai fii o marionetă, nu vezi că te-ai încurcat în atâtea firicele şi aţe? . . . Detest chestia asta la tine, dar şi la mine . . .
Sunt momente care te marchează în viaţă. Acelaşi lucru îl putem spune cu privire la diferite persoane care se perindă pe pasarela vieţii fiecăruia dintre noi.
E grea o perioadă de absenţă. Aici mă refer la absenţa faţă de propria-ţi persoană. Asta înseamnă să mergi pe stradă fără să ştii unde vrei să ajungi, sau, mai bine zis, dacă vrei să ajungi într-un loc anume; să scrii ce simţi şi să îţi spui că nu mai are rost, să trăieşti din amintiri şi să te hrăneşti cu lacrimi; să pierzi cu fiecare moment încrederea în tine şi să îţi doreşti să dai orice la schimb doar pentru un surâs, al tău . . . să mai poţi simţi vitalitatea cu care te obişnuisei . . .
Eu nu am zis niciodată că e uşor, nimic nu e uşor în viaţă, iar ceea ce pentru noi pare o banalitate, pentru alţii poate să pară aproape imposibil de realizat.
Pasărea Phoenix = pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă
E incredibil cum poţi să renaşti, frate! Simţi? Simţi tresărirea aceea? Simţi energie dimineaţa când deschizi ochii şi îţi zboară gândul la ceea ce contează cu adevărat pentru tine? Trăieşti cu speranţa şi reuşeşti, într-un final nenorocit, să realizezi ceea ce doreşti? Te trec fiori doar când îţi imaginezi? . . .
Aia e- renaşterea!
Bine ai revenit la viaţă, păpuşă de plastic lăuntrică. Eu te iubesc, eşti parte din mine!
Hah, tocmai am făcut curat şi am aruncat gunoiul din mine, e perfect acum, it’s al clean and clear . . .
** O linişte stranie ne-nvăluie şi doar zgomotele mărunte ale pădurii adormite ne însoţesc mersul printre ierburile ce au cotropit ultima urmă de cărare. M-aşezi încet, încet pe un pat de flori, îţi simt răsuflarea fierbinte când te-apleci să-mi săruţi ochii şi atunci îi deschid, să poţi vedea ce culoare are fericirea din ochii ce au închis în ei aşteptarea. **
Singurul foc în care ne ardem existenţa este viaţa, iar lucrul acesta nu îl putem schimba decât prin forma josnice, care nu îşi au rostul, dacă înţelegi ce vreau să spun . . .
Timpul este un nenorocit şi are o răbdare imensă pentru a înghiţi totul. De data asta, eu l-am învins!
“Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.”
George Călinescu
(va urma)
În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:
Tags: (im)posibil, cenuşă, ciudăţenie, eQuilibru, nebunie, new(s), renaştere, sentiment, ştie Oana, viaţă
Loading ...