Care dintre noi nu începe să facă “talente” când e vorba de mâncare?
Să nu îmi spună cineva că mănâncă orice i se pune în farfurie, ori mâncare preparată de o oarecare persoană, refuz să cred aşa ceva!

Eu una am fost învăţată prost de mititică (da, acum sunt maaaare!), în general mama îmi prepara mâncare total diferită de ce serveau cei din restu’ familiei. . . În plus, mereu mi-a făcut mâncarea pe loc, adică încerca să fie totu’ cald, totu’ la timp, mâncare pentru momentu’ ăsta, proaspătă, iar mâine alta şi alta şi tot aşa. . .

În primu’ rând nu prea îmi place mâncarea pe care tre’ să o reîncălzesc, moft, da!
Nu e vorba de lene, ci cred că e o chestie psihică, pentru că nu are acelaşi gust, în schimb, dacă o reîncălzeşte mama, rămâne de discutat.
Gusturile culinare actuale sunt total diferite de cele de când eram copiliţă. De exemplu, pe atunci mâncam pipotă, inimă, chestii, acum NU! Îmi vine silă doar când văd bucăţelele.

Îmi plac la nebunie spaghetele cu sos şi carne, favourites!

Problema? Doar pe ălea făcute de mama le mănânc. Nu de alta, dar am mai încrcat şi în alte părţi, însă nu mai ştie altcineva să le facă aşa.
Îmi place piureul, moarte de om, numai cu aşa ceva trăiam când eram mică; bine şi din cartofi prăjiţi.
Pizza, da, îmi place, una singură însă: Prosciutto! (de preferat, de la Celentano)
Ciorbe. . . Hmm, îmi plac: ciorba de cartofi, de raci, de burtă (din asta mănânc doar zeama), mai puţin aia de perişoare (de amintit că cea de perişoare era plăcerea mea în copilărie).
Ciulama mai mănânc din când în când, mazăre la fel- îmi plac, dar mănânc mai rar.
Carnea e problema majoră- Nu pot să mănânc decât de pui şi de porc, nu suport pic de piele sau grăsime (vomit!), nu mănâc peşte, decât dacă îmi sare mama în cap şi merge cu farfuria după mine prin casă, mă îndur şi iau o guriţă, altfel pa.
Îmi place la nebunie salata de roşii+castraveţi+ceapă, mai ales când îşi lasă zeamă. . . Daaamn! Apropo de ceapă, am început să mănânc multă ceapă roşie .

Îmi plac la nebunie legumele şi fructele, aproape toate, aici nu prea fac gură. Măcar din ăstea să trăiesc şi eu . Ah, stai, uitasem, nu suport pătrunjelul, sau orice alte verdeţuri din ăstea, nici măcar mirosul nu îl agreez.

Nu mănânc torturi, sunt greţoase, un singur tort mi-a plăcut de când mă ştiu, unul de ciocolată mâncat acum un an şi ceva. Oricum, este suplinit de prăjituri, la care bineînţeles că fac mofturi, altfel cum? Nu mănânc decât chou à la crème, şi mai sunt unele, dar am lapsus, mamam lor. . . Mă rog, la capitolul prăjituri nu sunt prea multe de spus. . .
Îmi plac foarte mult saleurile, luate de la Pan Group, nu căcaturile alea de le găsesc la magazinu’ din curtea şcolii.

Punctul sensibil: mâncarea de la McDonald’s, de obicei meniu Dublu Cheeseburger! ! ! ! Aici niciodată nu o să mă auzi spunând că nu mai pot să mănânc, niciodaaaaatăă!

Mănânc dulciuri, chipsuri, toate căcaturile. Mănânc nesănătos!

Cam astea ar fi fost de spus, Baghy, nu îmi mai vine nimic în minte, momentan!

Când mi-e greu să îmi fac de mâncare şi nu e mama acasă, sau când pur şi simplu nu ştiu ce să mănânc, mă scoate COLA din dilemă. EEEExact! Mănânc Coca Cola!
Sunt curioasă care sunt preferinţele prietenului nostru Xul.

Tags: tagged

This entry was posted on Saturday, March 1st, 2008 at 3:10 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.