Îmi place să mă plimb, fără să am un punct anume de finish, să stau cu handsfree-u’ în urechi, tolănită în scaunu’ rece al autobuzului, să am privirea aţintită într-un punct inexistent, să îmi treacă prin minte toate lucrurile şi întâmplările posibile, să analizez situaţii bune sau rele prin care am trecut de la A la Z, sau pur şi simplu să compun versuri, fără a le scrie. Să ştii că în majoritate le reţin, deşi nu le pun pe hârtie, depinde şi de starea mea de spirit, de tema care îmi vine în minte.

Îmi place să stau în pat, aiurea, fără televizor ori calculator aprins, să îmi fac planuri, deşi sunt conştientă că majoritatea urmează să fie distruse, căci aşa am eu noroc; ştii, când eşti mai entuziasmat, atunci apare ceva şi îţi pică ceru’ în cap, spulberând chiar şi cea mai mare dorinţă.
Eu merg pe principiul că totul se întâmplă în viaţă cu un scop anume. . . De aici înţelegeţi singurei. . .

Îmi place să beau Cola, deşi mi-am dat seama că începe să îşi facă efectul. O să realizez mai târziu cât de proastă sunt acum, dar. . . din greşeli înveţi,nu? Sunt o dependentă periculoasă, crede-mă! Fac yoga când nu am Cola.

Îmi place să ascult muzică la orice oră din zi şi din noapte, nu contează în ce stare sunt, am melodii pe care le ascult oricând, specifice diferitelor stări, însă, cu siguranţă, muzica este singura „prietenă” care mă calmează, mă ajută să trec peste stări de nervi, de nostalgie, de tristeţe, de dezamăgire, situaţii aiurea, momente jenanate. . .
Eh, tot muzica îmi dă energie. Da’ energie, frate, nu aşa. . . Pot să fiu nedormită, ostenită, dar când ascult anumite melodii, daaaaaaamn, vine apocalipsa! ! !
Îmi place să cânt, concertele din clasa numai noi le ştim

Îmi place să mănânc plăcintă cu brânză, începe să îi ia faţa sandwichului de la MG, se pare. . . Oricum, foame îmi e mereu, sunt binevenite amândouă!

Îmi place să pun pe foaie, eventual în Word, gânduri, sentimente, chestii, trestii. . . E plăcut să te descarci în felul ăsta, mai ales când intră în discuţie subiecte pe care nu le poţi discuta cu oricine. Aici e vorba şi de încredere (la mine cam lipsa).

Îmi place să aberez, gârlăăăă! Dacă aş putea face bani din asta, ar fi perfect! Ah, da, îmi place să contrazic omu’, indiferent că are dreptate sau nu, doar aşa. . . ştii tu, să tachinez! (sper că ai înţeles că aici vorbesc de situaţii chill, nu intră în discuţie seriozitatea în astfel de cazuri).

Îmi place să mă plâng când mi-e foame, nu ştiu de ce, dar îmi place. A, şi îmi aminti de mâncare, de fapt, de tâmpeniile pe care le mănânc: popcornu’ făcut acasă! Dumnezeule, e cel mai bun! Nu îmi plac floricelele luate de la magazin. Mereu o pun pe mama să ia boabe de porumb şi să îmi facă cu mânuţele şi oalele ei. . .

Îmi place să ţin omu’ în suspans, să las chiar urme de mister, cred că nu e om căruia să nu îi placă astfel de lucruri. De ce să oferi totul pe tavă, când poate fi mai interesantă situaţia?

Îmi place să mă prostesc, să scot la iveală copilu’ din mine, nu că aş fi foarte mare, doar am 12-13 ani,nu? E plăcut, nu-mi spune că nu ai încercat! Nu te cred! Nu îmi spune că nu ai momente când vrei să te convingi pe tine insuţi că eşti încă inocent sau îţi doreşti să fii ferit, sa te crezi ferit de situaţii dificile. . .
Îmi place să fac pe proasta, pentru a face omu’ să spună lucrurilor pe nume, fără a mai folosi ocolişuri, sau metafore.

Îmi plac atâtea lucruri, încât las continuare pe mai târziu. . . nu vreau să devin plictisitoare, plus că intru în criză de timp!

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Ce floare eşti?
• Pentru liniştea mea! Şi a celor din jur?
• Avem nevoie de. . .
• Sâmbătă, 1 Martie, poveste de primăvară!
• Primăvara asta!
• Coca Cola şi efectele sale + reacţia mea
• Uite cum stă treaba!

Tags: , drace!, eu, idei, îmi place, muzică, nebunie, ştie Oana

This entry was posted on Tuesday, February 12th, 2008 at 8:56 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.