Cum văd eu moartea? . . . NU mi-e frică!
Articolul acesta este un răspuns mai amplu la acest articol al lui JimmY. Referindu-se la moarte, el întreabă: “Nu ţi se pare îngrozitoare? O să-i zâmbeşti atunci când o să fii în faţa ei? O să fii la fel de calmă, sau?”
Nu, nu mi se pare îngrozitoare, mi se pare o etapă a vieţii, sau a altei vieţi, ca să o numesc aşa.
Moartea este inevitabilă, iar faptul că stau şi o analizez, sau mă gânesc dacă îmi este sau nu frică de ea nu mă va scăpa. În ziua de azi, moartea îşi alege din ce în ce mai multe persoane, cat mai des, chiar la intervale foarte mici de timp. Faptu’ că îţi e frică de ea te ajută cu ceva? NU!
Mai ales că . . . ştii tu: de ce ţi-e frică, de aia nu scapi! De moarte nu ai cum să scapi, indiferent ce ai face sau cine ai fi.
Faptul că nu mi-e frică de moarte, nu înseamnă că o aştept cu nerăbdare, în nici un caz, păcat că nu aţi înţeles mulţi dintre voi.
Dintre persoanele care au comentat ceea ce i-am spus eu lui JimmY, Gikone m-a făcut nebună pentru ce am zis. NU TE CONTRAZIC !. . . Şi? . . . Sunt nebună, dar …nu sunt laşă, ca tine! Există însă posibilitatea ca atunci când moartea îmi va fi aproape, să încep să îi simt frica. De fapt, sunt sigură că aşa va fi, dar până atunci, nici nu vreau să mă gândesc la ea. De-aia! Nu vreau şi gata.
PopeYe a spus ceva de genu’: gandeste-te ce se va intampla cu ai tai (in primu rand parintii si dupa aia prietenii) dupa ce ai muri, iar JimmY întreabă dacă nu îmi pare rău că ei vor mânca colivă.
Nu înţelegeţi? Moartea nu e prietena mea, nu e alegerea mea, e un proces prin care trecem mai devreme sau mai tarziu, mă resemnez cu gândul, însă colivă şi eu am mâncat de la persoane dragi, fără ca ele să îşi fi dorit asta. Moartea nu te întreabă dacă vrei să te ia sau cine vrei să mănânce colivă, cine tre’ să plângă, cine merită sau nu să sufere, te ia şi gata!
Sunt tânară şi aş pierde multe dacă aş muri acum, sper să nu se întâmple (oricum nu am cum să împiedic), dar faptul că stau cu frică de ea nu mă ajută cu absolut nimic.
Încerc să mă bucur de ce am, de cine am lânga mine, de tot ce fac; încerc să fac orice să îmi fie bine, să râd, să mă bucur, să ştiu că atunci când moartea pune stăpânire pe mine nu am ce regreta.
Nu reuşesc întotdeauna să profit la max. poate chiar o fac destul de rar, dar atunci cand am ocazia, profit, iar morţii pare să îi fie frică de mine, momentan, aşa cum îţi e ţie de ea 
Gikone, o întrebare pentru tine, şi bineînţeles pentru toată lumea:
Dacă eu sunt nebună că nu îmi e frică de moarte, cei care se sinucid cum sunt?
Atât am avut de zis!
Nu degeaba se zice: Noi să fim sănătoşi, că moartea vine oricând.
Poţi citi şi astea:
Tags: chestii idioate, drace!, lumea de azi
Loading ...
January 22nd, 2008 at 10:39
Sincer, utlima replica spune tot. Ai dreptate.
January 22nd, 2008 at 10:46
Oana mea,Oana mea cea desteapta
bv fetitza!!
cu porcul pe luna a postat ultima data: Enigma pacii
January 22nd, 2008 at 10:48
Well .. scuzele mele, am folosit un “epitet” cam dur, nebuna. Abia acum am realizat asta. In legatura cu cei ce se sinucid .. aia cred ca-s lipsiti de ratiune, chiar nebuni in adevaratul sens al cuvantului. Inca o data scuze mele
Gikone a postat ultima data: Gikone was reviewed
January 22nd, 2008 at 10:55
Oana, pe bune ca ma ingrijorezi la faza asta rau de tot, da’ rau, nu asa.
Oana, pe de-o parte sunt de acord cu tine, ca moartea este ceva intim, da’ nu cred ca percepi treaba corect, pentru ca, prim moarte, cel care pleaca dintre noi, ia ceva din ceilalti, cei care l-au iubit si cunoscut. Ori, nu intelegi ca acel gol nu poate fi umplut, niciodata?
Moartea nu mai este ceva singular. Pur si simplu sterge ceva din ceilalti? La ei te-ai ganditt?
Sa nu te supere comentariul meu, dar dupa cum spuneam, ma ingrijorezi.
January 22nd, 2008 at 11:14
treaba e ca nu tre` sa te streseze ideea mortii. o tratezi ca pe ceva ce nu ai vrea sa se intample, insa in acelasi timp esti indiferent. Traiesti clipa la maxim si nu vei regreta ( nu ca ai putea ) faptul ca te-ai stins…
Moartea intreaba de tine , stiu ca nu-ti convine…
RaPeRbOy a postat ultima data: Mafia….
January 22nd, 2008 at 11:31
păcat că încă nu reuşirăţi să înţelegeţi.
Robintel, hai să zicem că mi-e frică de moarte. Mor. Ai mei vor suferi. Care e diferenţa? Asta spusei mai sus, dar probabil nu citirăţi cu atenţie: moartea nu e alegerea mea, nu mă întreabă dacă vreau să plec, dar ai mei oricum vor suferi, indiferent că mie mi-a fost sau nu frică, aşa cum eu voi pleca indiferent că mi-a fost sau nu frică.
Poate acum înţelegeţi.
Şi nu m-a deranjat nici commentu’ tău, Robintel, nici al tău, Gikone, doar ţi-am spus diferenţa dintre noi, sincer
January 23rd, 2008 at 12:48
“de ce ţi-e frică, de aia nu scapi!” Ai dreptate dar uneori poti trece peste. Iti dau un exemplu pe care l-am trait… imi era frica de intuneric si de un loc anume, nu puteam trece pe acolo cand mergeam noaptea acasa nicicum, pana cand intr-o zi am analizat situatia si am zis ca trebuie sa trec peste. De atunci imi doresc sa fie cel mai intuneric afara ca tot pe acolo voi trece, si asta fac… cand am ocazia trec prin acel loc, parca asteptand sa se intample ceva!
January 23rd, 2008 at 1:36
Ce enervanta esti! Dupa citirea primului paragraf aveam in mare in cap ceea ce urma sa zic. Dar… tot citind, si citind… mi-am regasit in mare ideile.
Si eu consider (cum am mai si scris pe la mine prin blog) ca probabil nu voi fi chiar relaxat cand mi se va apropia moartea, insa frica de ea nu imi e. Uneori… chiar simt ca daca as muri atunci… totul ar fi bine. Adica s-ar potrivi cu atmosfera. Hmmm… greu de inteles asta.
Acum cu etichetarea… ‘nebuna’… HA! Fuck that! Esti nebuna?? Cum sa fii ‘nebuna’? Nu stiu cine ce a scris aia si nici nu am nimic cu el, insa a considera pe cineva nebun ca e relaxat in privita mortii imi miroase a minte ingusta. Adica la multi oameni observi o teama si de a discuta subiectul. Asta e…
Cu sinucigasii eu sunt pe aceeasi felie. Cred in Dumnezeu, NU sunt ‘religios’ si consider ca e dreptul fiecaruia de a isi lua viata. Conform religiei ortodoxe, asta ii obtine damnarea. Pai da… dar ii dreptul lui. daca asa e.. va plati in ‘viata de apoi’ - cine sunt eu sa-l judec pentru ca se sinucide?…
Eu pot spune ca inteleg cum ar ajunge cineva la suicid. Adica din dragoste sau… doara asa - din ‘plictiseala’ - ma crede cineva? Pentru ca uneori simti ca nu mai ai chef de nimic. Iti lipseste motivatia pentru tot. Asta in conditiile in care ai in buzunar bani, ai un camin…
Si sa mai zic ceva. Parerea mea - ‘Tentativa de suicid’ ii o vrajeala. Nothing more than a cry for help. And help SHOULD be provided… Insa cine vrea cu adevarat sa se sinucida e pe tipar Nike - Just Do It!
Yogi a postat ultima data: La multi AN
January 23rd, 2008 at 10:08
îmi doresc să vină moartea, nu acum, atunci când o să fie momentul pentru că o să mă scape de griji, durere, amintiri și multe alte lucruri nevăzute care îmi apasă pe umeri și care se adună zilnic
viața e un drum către moarte
January 24th, 2008 at 8:23
Yogi, crezi in Dumnezeu, atunci poti sa intelegi faptul ca sinuciderea e un pacat pentru ca luandu-ti viata iei ceva ce de fapt nu-ti apartile, ci ti s-a dat. Daca e sa gandim clar, fara arogante, egoisme si superioritati, viata ne e data de Dumnezeu, tot ce-avem in lumea asta ne e dat de Dumnezeu. Stiu, ne vine greu sa credem, suntem cu totii zmei si credem ca suntem mai presus de orice, putem orice, meritam orice si avem dreptul la orice. Chiar si a ne lua viata.
Dar stati si ganditi putin la rece. Spermatozoidul tatalui si ovulul mamei v-a creat trupul, dar cum au putut oare sa creeze sufletul? Suntem fiinte ale lui Dumnezeu si uitam de cele mai multe ori ca lui ii datoram viata. De aceea ne e asa usor sa renuntam la ea. Nu stiu daca ati observat, dar sinuciderea vine atunci cand ai renuntat la Dumnezeu, iar atunci apare deznadejdea (si aceasta considerata unul dintre cele mai mari pacate). O persoana care intelege sensul vietii intru creatie va intelege si moartea si in special ce vine dupa ea. Un astfel de om nu se va sinucide. Pentru ca intelege ca viata e un dar ce i s-a dat, nu e un bun de care poate dispune cum vrea el, in virtutea faptului ca “e dreptul lui”.
January 24th, 2008 at 4:10
vrei sa spui ca daca moartea e inevitabila si fiindca nu putem sa controlom momentul cand va veni nu trebuie sa ne fi frica de ea? Hai sa-ti spun o poveste. Eu trebuie sa ma operez de o chestie. Alta solutie nu am. Ori ma operez, ori nu voi mai merge niciodata. Doar pentru ca operatia asta e inevitabila, ar trebui sa nu-mi mai fie frica de ea? Pentru ca e exact asa cum ai spus si tu: nu e alegerea mea, nu e prietena mea, e un proces prin care va trebui sa trec mai devreme sau mai tarziu. Stiu ca faptul ca mi-e frica nu ma ajuta cu nimic, dar asta nu inseamna ca ma pot abtine sa-mi fie frica nu? Pentru ca frica nu e ceva ce controlezi. Nu iti propui “Nu trebuie sa-mi fie frica” si gata, nu-ti mai e frica.
Povestea de mai sus e una ipotetica.
Corina a postat ultima data: Mesaj pentru mama
January 24th, 2008 at 4:49
corina, nu am zis nu tre’ să vă fie frică de ea, în primu’ rând pentru că eu vorbeam de mine, de concepţia mea, argumentam comentariu’ de pe blogul lui JimmY.
Să îţi ajute Dumnezeu să treci cu bine peste operaţie, să se rezolve totul.
Yogi, sunt de acord cu Dana, sinuciderea e un păcat. . . dar mai ales, o prostie! as fi ipocrită dacă aş spune că îi înţeleg pe cei ce recurg la aşa ceva.
January 25th, 2008 at 6:47
Eu am zis doar ca fiecare face ce vrea… si dupa moarte isi va primi rasplata. Daca pentru unii inseamna Cazan… asa sa fie. Dar nu e dreptul meu sa-l judec pe unul care alege cazanul (in acceptiunea crestina).
Eu ma ghidez foarte mult dupa… corectitudine. Fapta si rasplata. Nu merg la biserica, si sunt constient ca la un moment dat s-ar putea sa regret aceasta decizie. Insa imi voi accepta pedeapsa.
Nu sunt impacat nici cu ideea misionarilor pe pamant. Eu vreau ca fiecare om sa faca ce il taie capul si la sfarsit sa se traga linie. Asa e cel mai corect. Nu sunt agresiv sau sfidant cu Dumnezeu. Sunt doar relaxat…
Yogi a postat ultima data: R.I.P. JMT!
January 25th, 2008 at 8:11
sorry Yogi, eu plecasem de la afirmatia asta: “Cred in Dumnezeu, NU sunt ‘religios’ si consider ca e dreptul fiecaruia de a isi lua viata.”
Ai dreptate la partea cu judecatul, incerc si eu sa n-o fac cu cei care se sinucid, insa imi pare foarte rau ca nu inteleg lucurile pe care le-am spus mai sus. Imi pare rau de ei, ca irosesc un lucru foarte pretios. Pe de alta parte, cu siguranta oamenii astia nu iau decizia de a se sinucide dintr-un moft. Trebuie sa le fie foarte greu si trebuie sa fi pierdut orice speranta. De aceea, mai degraba decat sa-i judecam, cred ca trebuie sa fim alaturi de ei. Nu aproband ceea ce fac, nici incuranjandu-i, dar macar aratandu-le ca nu e cazul sa piarda speranta.
Apoi, Yogi, in legatura cu mersul la biserica, te-ai exprimat de parca ar fi o chestie obligatorie, impusa, care aduce o pedeapsa daca n-o faci. Ideea e ca la biserica nu se merge din obligatie. Sigur, multi o fac din acest motiv. Apoi mai sunt si cei “interesati”, cum le spun eu. “Doamne, eu vin la biserica, acum ajuta-ma si tu. Da-mi bani, sanatate, sa castig la loto, casa pe Marte etc etc”.
Mersul la biserica insa vine firesc in momentul in care crezi in Dumnezeu si il iubesti. Pentru ca acolo, la Sf Liturghie, se intampla o comuniune intre oameni si divinitate. Dumnezeu coboara catre noi, noi urcam catre el. Si ce e mai frumos decat a te intalni cu fiinta iubita, care te iubeste imens, asa cum n-ai intalnit dragoste pe pamant?
Nu detaliez acum lucrurile astea pentru ca s-ar putea sa deranjez. Singurul meu sfat in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu este sa nu-l cautati cu mintea, ci cu sufletul. Prezenta lui nu se dovedeste stiintific (desi multi cercetatori au facut-o), ci se traieste. Astfel ca, daca mergeti la biserica cu inima si mintea deschise, il veti gasi pe Dumnezeu si dragostea lui si atunci va avea sens mersul la biserica, nu va mai fi o chestie obligatorie pe care daca n-o faci te trezesti cu o pedeapsa. Pedeapsa ne-o dam singuri daca stam departe de Dumnezeu sau ii inchidem usa in nas sau il alungam. Iar din pacate multi nu realizeaza treaba asta o viata intreaga. Poate asa intelegem de ce ajung unii la sinucidere…Viata nu prea are sens fara Dumnezeu. Te nasti si mori. Pai de ce sa nu mori mai devreme, ca oricum nu-i prea placuta viata asta?
Va las. si nu ma-njurati prea tare pt remarci
January 25th, 2008 at 2:31
ai dreptu’ la orice remarcă, Dana, stai liniştită, nu cred că are nimeni de ce să te înjure
January 25th, 2008 at 6:40
Se pare ca este un subiect fierbinte. Toti aveti ceva de spus si este bine. Dar concluzia pe care am tras din comentariile de mai sus este, ca nici unul nu stie mai multe despre moarte, decat ca vine cu siguranta. Ceea ce nu-i bine deloc. Pentru ca unul, care a fost mort, dar a inviat (ma refer la Isus) a spus cum este dincolo si cu siguranta nu-i totuna unde ajungi. Eu zic ca numai cine a fost dincolo poate sa aiba o parere corecta si merita ascultat. El a zis clar ca sunt doua locuri unde poti ajunge si asta depinde de tine. Poate ca suna aiurea, dar asa este. Nu Dumnezeu o sa decida unde ajungi, ci Tu. Daca alegi sa te duci in cer, Isus a zis ca el este Calea, prin el poti ajunge acolo. Daca nu alegi nimic, esti directionat spre iad si nimeni n-o sa te intoarca cu forta. Asa ca eu zic ca merita studiat subiectul mai adanc, pentru ca pana la urma asta e cel mai important. Isus a mai zis: Ce rost are daca omul castiga totul, dar isi pierde sufletul?
Emil a postat ultima data: O carte electronica cadou despre succesul afacerilor pe net
January 26th, 2008 at 1:59
[...] V-am atacat până acum şi voi continua să o fac până când moartea ne va despărţi. [...]
May 4th, 2008 at 12:33
[...] te învaţă că moartea nu pune capăt iubirii. Poate de-asta nu mi-e teamă de moarte, sau poate din cauza asta consider că moartea nu este sfârşitul vieţii, ci prelungirea [...]