Când eram mică reţineam orice, absolut orice lucru, informaţie, indiferent cum îmi erau expuse sau cât de folositoare îmi erau sau nu.
De la o vreme încoace, dau înapoi. Bine, nici nu mă mai strofoc prea tare, recunosc, dar nu mai reţin informaţiile cu atâta uşurinţă ca înainte.
Se spune că de la calculator ar fi, e posibil, nu scot alternativa asta din vedere. Se spune că stând mult în faţa calculatorului, începi să pierzi din abilitatea (dacă ai avut-o vreodată) de a reţine ştiinţe exacte, date auzite, şi începi să reţii cu mare uşurinţă informaţiile oferite sub formă de imagini.
Eu oricum am avut atuul, dacă poate fi numit atu, de când mă ştiu, mereu am avut memoria vizuală mai bine dezvoltată.

De ce uităm?
Asta e întrebarea pe care şi-o pune Crusher. Multe dintre problemele noastre de memorie nu sunt decât efectul lipsei de exerciţiu şi antrenament. Probleme precum uitarea unui număr de telefon, uitarea chipului unui cunoscut sau uitarea unei întâlniri la oră fixă, probleme curente în viaţa noastră, sunt probleme comune, şi au diferite cauze precum neatenţia, sau faptul că în momentul respectiv ai mintea ocupată cu altele., pot fi şi efectele calculatorului, sau ale oboselii, sau pur şi simplu kinda Alzheimer.

Nu există memorii “bune” sau “proaste”, ci memorii antrenate, respectiv neantrenate. De aceea, daca avem memoria slabă, o putem dezvolta până la nivelul uneia normale, iar dacă avem o memorie bine dezvoltată o putem aduce la nivelul uneia de excepţie.

Tags: idei

This entry was posted on Saturday, January 19th, 2008 at 12:38 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.