Însăţi iubirea e devoratoare, sadică, morbidă, degenerând în blestem, neclintirea naşte imagini suprarealiste. Fiinţa mea este un laborator intim de experienţe senzitive si sufleteşti, în încercarea de a găsi, în strafunduri, viziuni vrajitoreşti. . .

Îţi simt atingerea indiferent unde te afli, îţi simt răsuflarea deşi nu eşti aici, trupul tau rece îmi cheamă privirea, dar ochii mei ar vrea altceva. Ar vrea energia de altădată şi mângâierea fină, caldă, fără pretenţii. . .
Nu, sufletul tău nu se lasă găsit, a fugit acolo sus, dar nu-i nimic, ne vom revedea cândva, iar atunci când se va întâmpla vom fi doar noi. . . în singurătatea noastră eternă, dar plăcută. . .
Un gând înecat în dorinţe şi amintiri, un refugiu îl găsesc in veşnicul Internet, iar tăcerea este evocarea vocii tale (ssh!).
Nu vreau să accept distanţa, nu pot să îmi imaginez numele tău şters din suflet, n-am putere să mă complac în ce spun ceilalţi. . .
Aşteptând ce nu se mai aşteaptă, iubind ce nu se mai iubeşte, cuget în întunericul funebru. . . aştept să apari. . . valuri de dubii mă inundă. . . dar, parcă te zăresc de printre colţuri. Ah, nu, era doar doar îngerul care îmi spune să mă trezesc la realitate.
Dar eu refuz!

Tac, scriu, zâmbesc, iubesc.

Poţi citi şi astea:

• Let my tell you
• Avem nevoie de. . .
• La mulţi ani de Dragobete!
• Suflet hrănit cu iluzii. . .
• Viaţa omului obişnuit
• Am dormit la mama în braţe! Vremuri vechi sub feţe noi?
• Ciudăţenie bizară!-înger inchis în cuşca mea

Tags: a iubi, idei, îmi place, vreau

This entry was posted on Thursday, December 27th, 2007 at 3:30 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.