Bine, recunosc, nu pot fără tine (la blog mă refer).
Beac hiăr for iu end mi. Se pare că pauza nu a durat atât de mult, te-ai bucurat prea devreme.

Hai să vedem:
Octavian Paler despre marea (eterna mea pasiune)—” Regăseam acolo stratul cel mai primitiv al pasiunilor mele. Aveam pe nisip o plăcere aproape vicioasă. Îmi era de ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt cum soarele îmi dogoreşte trupul, să aud cum marea foşneşte confuz la câţiva paşi de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul când ne-am prăbuşit se reia. . . aşadar, îmi era de ajuns să simt asta ca să regăsesc acel adevăr elementar din mine şi să mă întorc la pasiunea mea. . .
Iubeam deci şi liniştea plajelor goale şi strigătele celor care aleargă pe nisip . . .”
— SUPERB.

Da, domnule, e fascinant felul în care omul ăsta exprimă ce simt eu, ce simţim mulţi dintre noi, e extraordinar cum transpune gândul. . .
Tot el spunea: ” Dezgustul de a exista e tot o dovadă că exişti, că nu poţi altfel decât să exişti. Cu timpul am început să judec, să ies din criză. Îmi făcea silă gândul că trebuia să mă scol, să mănânc, să beau apă, dar am început să mă ridic mai des ca să mă obişnuiesc. Ştiţi cum e. Când îţi împarţi suferinţa, când o fărâmiţezi, o suporţi mai uşor. “

Crăciunul venit pe nesimţite mă îndeamnă să fac o urare. Am mai zis-o, o repet: vouă va doresc exact ce vreau pentru mine- sănătate şi linişte sufletească.

Cred că postul ăsta îşi avea rostul deşi hotărâsem să iau o pauză. Ah, şi nu o făceam pentru că aş pleca undeva. sau din lipsă de idei. . . De nevoie doar.

Dacă mă regăsesc eu de Crăciun, mă va regăsi şi blogul, mă veţi regăsi şi voi. . .

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Ziua vomei
• new shit
• Status of The Day/ Week/ Month
• La mulţi ani!
• eQuilibru cu sau fără umOr?
• Lăcăţel deschisss
• 2007-2008